In Memoriam: prof. academician GABRIEL ȘTREMPEL – părintele Bibliotecii Academiei Române

03/12/2020

Gabriel Ștrempel
(8 sept. 1926 – 1 dec. 2020)

Istoricul, filologul, editorul și bibliograful GABRIEL ȘTREMPEL a trecut în eternitate.

Gabriel Ștrempel, (8 sept. 1926 – 1 dec. 2020), membru de onoare al Academiei Române, s-a născut la 8 septembrie 1926, în localitatea Pomi din județul Satu Mare. Este fiul Mariei (născută Crişan) şi al lui Ioan Ştrempel, agricultori. A fost elev al liceelor „Mihai Eminescu” din Satu Mare (1937-1940, 1945-1947) şi „I.C. Brătianu” din Piteşti în perioada 1942-1945. Apoi urmează Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti, între 1947-1951.

Istoricul, filologul, editorul și bibliograful Gabriel Ștrempel și-a susținut doctoratul în istorie medievală și paleografie românească în 1967 la Universitatea din Cluj, cu lucrarea „Copiști de manuscrise românești până la 1800”.

În anul 1950, pe când încă era student, a început să lucreze ca bibliotecar la Secția de manuscrise și documente istorice, actuala Secție de manuscrise și carte rară din cadrul Bibliotecii Academiei Române. Întreaga sa viață și-a dedicat-o Citește restul acestei intrări »


NICOLAE BARBUL din Mocira (1879-1943), inginer şi diplomat. Delegat la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918 şi membru al Marelui Sfat Naţional Român

05/02/2015

de Viorica URSU*

Nicolae Barbul

Nicolae Barbul

Unul dintre puţinii ingineri agronomi pe care îi avea Transilvania în anul 1918, Nicolae Barbul, s-a născut la 6 aprilie 1879 la Pomi, judeţul Satu Mare, comună mare, situată pe malul Someşului, peste râu de oraşul Seini, cunoscută şi prin mulţimea de intelectuali de frunte pe care i-a dat.

A fost fiul memorandistului Gavril Barbul (1848-1921), colaborator apropiat şi cumnat al părintelui dr. Vasile Lucaciu, tribunul şi „Leul de la Şişeşti”. Mama lui Nicolae Barbul era Maria născută Lucaciu, sora aceluiaşi fruntaş al luptei pentru afirmarea drepturilor politice ale românilor ardeleni, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, până la împlinirea statului naţional unitar român.

Tatăl, Gavril Barbul (1848-1921), a fost judecător la Debreţin după

Maria si Gavril Barbul

Maria şi Gavril Barbul

anul 1870, când, în legătură cu procesul personajului devenit legendar Rózsa Sándor (1813-1879), i se oferă salariul pe toţi anii până la pensionare şi posibilitatea de a renunţa la cariera judecătorească. Revenit acasă şi, după un popas la Pomi, leagănul acestei vechi familii (unde se naşte al doilea fiu al său, Nicolae), Gavril Barbul, completându-şi disponibilităţile financiare cu un împrumut de la banca „Astra”, cumpără în anul 1880 moşia de 1.000 ha din satul Mocira cu o casă veche şi impunătoare şi cu parcul din centrul satului[1].

Stabilită aşadar la Mocira, la 7 km de Baia Mare, familia Barbul va participa efectiv şi va sprijini material şi moral toate acţiunile importante privind lupta pentru afirmarea politică şi naţională a românilor din Transilvania, luptă prin care s-a pregătit şi împlinit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Casa lor a adăpostit, nu odată, la Mocira, întâlniri ale fruntaşilor Partidului Naţional Român din Transilvania. Citește restul acestei intrări »