Răsplata dezertorului

16/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Părintele Stelică Zoican a relatat o întâmplare cutremurătoare, trăită de Ion Răducan, locuitor al satului Izverna, în vremea celui de-al doilea Război Mondial. O repovestim mai jos.

Toată floarea satelor românești fusese recrutată. Tineri între 18 și 40 de ani luaseră drumul frontului, lăsând în urma lor plâns și jale. Aproape din fiecare casă lipsea câte unul. Copii, femei, bătrâni erau cu lacrimile în ochi și priveau cu teamă viitorul. Așteptau cu toții, cu răsuflarea tăiată, momentul când trecea poștașul. Doar-doar le-o aduce vreo scrisoare. Voiau să știe dacă cei plecați mai sunt în viață. La două-trei zile se auzeau țipete la câte o casă, fiindcă poștașul adusese vestea că moartea le răpise pe cel drag. Plângeau, se rugau, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 468 (16 – 30 Aprilie)

12/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casa și în viața Dumneavoastră!

*

Generali din opoziție. Se vorbește mult în ultima vreme despre rolul unor generali din preajma unor dictatori, care ar avea posibilitatea să-i lichideze pe aceștia și astfel să pună capăt unui lung șir de suferințe, de morți și atrocități de tot felul. Astfel de situații au fost întotdeauna. Mereu au existat oameni care au gândit și altfel decât cei din vârful piramidei, care nu le-au aprobat acestora toate hotărârile, toate pornirile și toate prostiile. În principiu, opoziția acestor ofițeri superiori privea puterea, averea, gloria lumească, răzbunarea etc. Am în față o listă a împăraților Imperiului Roman și sunt uimit să constat că rar găsesc pe câte unul, care să fi murit de moarte naturală. Majoritatea au fost asasinați de proprii lor ofițeri și apropiați, care, de cele mai multe ori, le-au luat locul.

Erau însă în armata Imperiului Roman și ofițeri, care aveau o altă concepție despre lume și viață față de împărații lor, dar această concepție privea valori superioare, spirituale, religioase. Ei se situau în opoziție, dar nu făceau parte din categoria celor dintâi. Ne gândim la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, general din garda împăratului Dioclețian (284-305), la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, general al împăratului Maximian (286-305), Sfântul Teodor Tiron, ofițer al împăratului Maximin (235-238), Sfântul Teodor Stratilat, general în garda împăratului Liciniu (307-324) și lista ar putea continua. Ofițerii aceștia Citește restul acestei intrări »


Dumnezeu cu traista-n băț!

06/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Maica Maria era trecută de optzeci de ani. În ciuda neputințelor fizice, mintea îi rămăsese lucidă și spiritul vioi.

Într-o zi, cu puțin înainte de a muri, m-a chemat să-mi spună un păcat vechi, care-i apăsase sufletul din tinerețe.

Cu mulți ani în urmă, la o nedeie, avea musafiri numeroși, ca de obicei. Era familie înstărită, iar bărbatu-său avea funcții în comună, așa că nedeia la ei era prilej de mare chef. Maica Maria alerga în dreapta și în stânga, ca o adevărată Marta, ca să le împlinească pe toate, după cuviință.

Iată că, la un moment dat, cineva i-a bătut la poartă. Era un cerșetor. Un bătrân albit de vreme, slăbit și petecit, ostenit și flămânzit. I-a cerut Mariei ceva de mâncare. Copleșită de griji și alergătură, femeia l-a repezit Citește restul acestei intrări »


Boala Vetei

06/04/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Țața Veta era o femeie zdravănă, roșie-n obraz, cu ochi de șerpoaică, cu mers legănat. Știa ce-i în sat și ce-i la palat, pe ce șade pământul, dincotro bate vântul. Știa trecutul, știa viitorul, făcea cu ulcica, fermeca ulciorul. Pe toate le știa, afară de rostul casei sale.

Cât era ziua de mare, țața Veta umbla teleleică prin sat, punea coarne când unuia, când altuia, nu-i mai tăcea gura ca unei gaițe. Vite nu avea, pământ nu muncea, doar câțiva scaieți și câțiva brustulani ocrotea pe lângă casă, ca să aibă verdeață să-și desfăteze privirea. Din când în când își mai găsea câte unul adăpost în casă, câte un scăunel la masă, câte un locșor în pat. Veta îi primea pe toți, fără osebire de vârstă, de rasă, de culoare, de grosimea râpului de pe picioare. Ba mai zicea și bogdaproste, mai ales că regula se știa și niciunul din musafiri nu venea cu traista goală. O ducea bine Veta și ,„afacerile”-i mergeau strună.

Bărbatu-său, Ieronim, era om așezat, muncitor, la minte cam gros, cu suflet milos. Era angajat pe undeva pe la Vârciorova și acolo se ducea zilnic. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 466 (16 – 31 Martie)

04/04/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Inimă de femeie.

De două luni, aproape de granițele țării noastre se aud bombardamente. Zi și noapte cad bombe și rachete de tot felul spulberând clădiri publice și rezidențiale. Spitale, școli, grădinițe, blocuri de locuințe, muzee, teatre, biserici, magazine, adăposturi și multe alte imobile sunt spulberate în câteva clipe. Zi și noapte pământul este răscolit de explozii, ard focuri imense și cerul este acoperit de nori negri de fum. Acolo unde până mai ieri erau străzi și bulevarde pe care circulau oameni și mașini, parcuri în care se jucau copii, magazine în care se făceau cumpărături, școli în care se învăța carte sunt astăzi gropi imense și munți de resturi. Mii de oameni de toate vârstele, profesiile și stările sociale sunt sfârtecați și amestecați cu dărâmăturile, alte mii și mii sunt  răniți și schilodiți pentru tot restul vieții. Milioane de femei, copii și bătrâni și-au luat lumea în cap și fug îngroziți peste graniță, cu moartea în spate și nădejdea în suflet. Sunt distruse vieți, familii, idealuri. Mii și mii de soldați mor, fie că apără țara, fie că o atacă. Sunt vieți de oameni tineri, oameni care se pregătiseră pentru anumite cariere, care își clădiseră visuri de viitor, care au lăsat acasă părinți, soții, copii, frați. A venit ordinul și a trebuit să plece la luptă!

Până mai ieri noi, cei din lumea civilizată, eram convinși că războaiele sunt specifice trecutului sau lumii a treia, lumii sărace și înapoiate. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 465 (1 – 15 Martie)

22/03/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Imn Dragostei creștine

Binecuvântată fii, mană cerească, ce-mi adapi sufletul din fiorul Dumnezeirii! Mintea nu te poate înțelege, limba nu te poate cânta după cuviință. Tu ești cale de lumină și bucurie către Logos. Prin tine brațele mele prind semenii, lumea întreagă, patria și cerul într-o îmbrățișare fierbinte fără de sfârșit. Prin tine inima mea nu mai rămâne pământ uscat și gol, deșert, fără viață, ci o oază a fericirii și jubilației. Nesățios mi-e sufletul de tine, Dragoste, și limanurile lui pentru tine sunt nemăsurate. Tu ești singurul punct stabil din univers și, pe tine rezemându-mi ființa, nimic nu mă va clătina. Se vor surpa castele de iluzii, nisipurile deșertăciunilor se vor muta din loc în loc, valurile vieții mă vor izbi învolburate, dar eu voi rămâne mai presus de toate, dacă voi ști să te păstrez.

Sunt fericit, Dragoste, că prin tine leg cerul cu pământul; urc și cobor pe verticale amețitoare, ca oarecând un Iacob în Betel pe scara îngerilor și a sfințeniei. Prin tine, Dragoste, am gustat din eternitate și mi-am îmbătat sufletul de bucurie negrăită de limbă omenească.  Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXIII (2022), nr. 462 (16 – 31 Ianuarie)

07/02/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Vremuri de pandemie (I). De doi ani ne luptăm fiecare și toți laolaltă, cum putem, cu o boală cumplită, neîntâlnită până acum în analele medicinii. Mulți dintre noi au pierdut lupta cu această boală, alții au rămas cu sechele pentru tot restul vieții, alții au trecut prin spaime cumplite. Nu cred că a fost persoană sau familie, care să nu fi avut de suferit cât de cât de pe urma Covidului, fie că a fost vorba de propria sănătate, fie de a celor apropiați, fie de pierderi economice, de frustrări personale și sociale etc. Din cauza măsurilor de prevenție care s-au luat în acești doi ani, din cauza multor eșecuri în ceea ce privește medicația, am ajuns să ne temem mai mult de vaccin decât de boală; am ajuns să ne temem mai mult de spital decât de moarte. Nu este dreptul nostru să căutăm cauzele și vinovații acestei stări de psihoză socială. Vom face însă altceva.

Am avut prilejul, în urmă cu mai mulți ani, să descifrăm și să conspectăm peste 1.100 documente reprezentând arhiva fostei Protoierii a Mehadiei din perioada 1784-1886. Acolo am găsit numeroase mențiuni privind epidemiile care bântuiau Banatul în special și Europa în general la sfârșitul veacului al XVIII-lea și prima parte a celui de-al XIX-lea. Au fost atunci vremuri cumplite. Epidemiile sau bolile molipsitoare se întindeau cu ușurință, medicina era la un nivel foarte scăzut față de cea de astăzi. În urma unor asemenea epidemii rămâneau munți de cadavre. Au fost cazuri când, în Europa, au murit două treimi din populație. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 460 (16 – 31 Decembrie)

10/01/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

La cumpănă de ani 2021/2022, rog pe Bunul Dumnezeu să reverse asupra Dumneavoastră și celor dragi ai Dumneavoastră sănătate, bucurii, împliniri în toate cele bune, puterea de a nu vă pierde speranța și credința, pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească! La mulți și fericiți ani!

*

Schimbarea lui Crăciun. De-a lungul timpului s-au aflat mulți cercetători și oameni de știință, care au încercat să găsească înțelesul denumirii populare sărbătorii Nașterii Domnului. Cei mai mulți au zis că ar veni de la „creationem” (creație), în sensul că e ziua Creatorului Cerului și al Pământului. Alții au socotit că ar veni de la alte cuvinte latinești, fiecare cu semnificația lui. E treaba lor să caute în continuare, până vor ajunge să cadă toți de acord, ceea ce cred că va fi foarte departe.

În folclorul românesc există însă o legendă, care mi se pare foarte potrivită pentru a înțelege denumirea de „Crăciun”. Mai mult, ea ne dovedește încă o dată cât de corect a înțeles omul din popor, românul, tainele cele mai profunde ale creștinismului, ale învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos. Nu știu dacă legenda mai există și la alte popoare. Din câte am căutat, am înțeles că nu.

Iată legenda: când se afla în Betleem, în noaptea Citește restul acestei intrări »


De la colaboratori… De sărbători…

31/12/2021

nasterea-domnului

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet și sănătate, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească.

Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire!
La mulți ani!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 459 (1 – 15 Decembrie)

21/12/2021

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte Sfinte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet și sănătate, iar Anul Nou care vine să ne găsească sănătoși, în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire creștinească!

La mulți ani!

*

Lume de bastarzi. În Duminica de dinaintea Nașterii Domnului găsim lista strămoșilor pământești ai Mântuitorului Iisus Hristos. Multora li se pare o înșiruire inutilă, plictisitoare chiar, de nume. Cei care au zăbovit asupra cărților și documentelor, își dau seama că întocmirea unei asemenea genealogii este o muncă de sisif. Nu cunosc un istoric român, care să fi făcut arborele genealogic al unei personalități sau familii, în care să stabilească ascendenții până la a 52-a generație. Fiecare dintre noi cunoaștem numele tatălui, bunicului, străbunicului și rar pe al stră-străbunicului. Asta înseamnă a patra generație, dar până la a 52-a… ehe, e cale lungă!

La evrei se păstrau asemenea evidențe cu sfințenie la templu. Și acel popor fusese foarte urgisit de-a lungul vremii. Ieșise cu chiu, cu vai din robia egipteană, trecuse apoi prin robia babiloniană și prin cea asiriană, fusese dislocat,  persecutat; se părea la un moment dat că va dispărea de pe scena istoriei și, totuși, reapare după fiecare perioadă de robie și se afirmă tot mai viguros. Mai mult, își păstrează memoria, își păstrează istoria. Dovadă aceste evidențe ale înaintașilor. Ei erau conștienți că atâta vreme cât vor avea conștiința istorică, vor putea străbate prin istorie, indiferent cât le va fi de greu. Oamenii aceia se sprijineau de istorie, de amintirile sfinte ale moșilor și strămoșilor lor. Când crucea vieții le era prea grea și se prăbușeau, își aminteau de acele nume. Fiecare dintre ele reprezenta un om de seamă din trecutul neamului, fiecare personaj săvârșise fapte de vitejie, emisese judecăți de valoare, poate își jertfise viața pentru binele celor mulți, pentru libertatea și independența patriei lor.

Fiecare nume din genealogia Mântuitorului reprezenta o generație din istoria Israelului, cu ale sale bune și rele, cu înălțările și căderile ei. Noi înșirăm azi aceste nume și doar ici-acolo recunoaștem câte un personaj din Vechiul Testament, dar pentru evrei era așa cum am pomeni noi, românii, pe Tudor Vladimirescu, Constantin Brâncoveanu, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Basarab I cu tot neamul lor. Citește restul acestei intrări »