Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 474 (16 – 31 Iulie)

08/08/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Felicitări, Domnule Victor Orban!

Zilele trecute am aflat că Uniunea Europeană a dat Ungaria în judecată și i-a tăiat o bună parte din subvenții, fiindcă n-a permis ca-n școlile din Ungaria să fie introdusă educația sexuală. Același lucru a pățit și Polonia.

Două state europene, care au avut tăria să pună mai presus de foloasele materiale educația sănătoasă a copiilor, protejarea unor suflete nevinovate de tot felul de scârnăvii și aberații, respectul față de morala creștină, față de tradițiile milenare ale popoarelor lor. Cinste unor asemenea popoare, cinste conducătorilor lor!

Sunt multe lucruri pe care le-a făcut sau le-a zis Domnul Orban, prim-ministrul ungar, acest „copil teribil” al Europei, cu care nu suntem mulți de acord, dar pentru această poziție fermă merită toată stima și toată lauda.

Am înțeles că și pentru o altă măsură asemănătoare au fost pedepsite cele două state: aceea de a nu permite pe teritoriul lor manifestațiile Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 473 (1 – 15 Iulie)

19/07/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Te-ai sclerozat, cucoană!

Ți-am scris, bătrână doamnă, de mai multe ori, dar nu te-ai sinchisit. Ori n-ai văzut, ori n-ai auzit, ori ai uitat, ori nu ți-a păsat! Ți-am scris, sintetizând în acele rânduri multe din nemulțumirile oamenilor de aici, de azi. Credeam că îți sunt de folos pentru a-ți croi planuri de viitor, pentru a ști cum te percepe lumea, ,,talpa țării”. Se pare că te simți prea sigură pe tine însăți, prea puternică și bogată, prea deșteaptă, ca să-ți pleci urechea la suspinele supușilor de aproape și de departe.

Veacuri la rând ai fost pentru înaintașii generațiilor de azi speranță, reazim, model de viață și de organizare. Veacuri de-a rândul am fost străjeri la porțile tale și am adăpat pământul cu sângele nostru, ca să te apărăm, să-ți fie ție bine, să poți să-ți bei liniștită cafeaua, să poată petrece în voie tinerii tăi în saloanele galante, să poată învăța studenții în marile tale universități. De câte ori ți-am cerut sprijinul militar, economic, sau de altă natură, ne-ai aruncat mai mult praf în ochi, amăgindu-ne speranțele și așteptările. Noi, totuși, te-am iubit și am crezut în tine și-n viitorul tău. Mii de confrați de-ai noștri și-au riscat viața în deceniile trecute ca să ajungă la tine, înfruntând pericole imense.

A venit 1989 și a renăscut credința că s-a îndurat Dumnezeu și de noi. S-au dărâmat ziduri, s-au demolat garduri, s-au deschis granițe și românii s-au împrăștiat în lume cu o bucurie greu de înțeles pentru cel Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 472 (16 – 30 Iunie)

05/07/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Mănăstirea Albotina – Bulgaria (I).

În Duminica Sfinților Români din anul mântuirii 2022 mi-a apărut, în mod involuntar, o idee care m-a obsedat câteva zile în șir. Nu cred că această idee a fost de la mine, ci eu am fost doar un instrument prin care ea a răsărit, a crescut și a cerut să o fac cunoscută și, mai mult, s-o ajut să se materializeze. E vorba de ideea construirii unei mănăstiri ortodoxe românești dedicată Sfintei Cuvioasa Teofana Basarab în codrii de la Albotina din nordul municipiului Vidin din Bulgaria. Ideea este foarte curajoasă și mulți dintre cei care au aflat de ea și-au arătat îndoiala. Eu cred, totuși, că realizarea acestui obiectiv este posibilă și de aceea am început demersurile pe care le-am socotit potrivite. În primul rând, am conceput, am redactat și am înaintat pe filiera oficială Preafericitului Părinte Patriarh Daniel al Bisericii Ortodoxe Române memoriul următor. Vom vedea care vor fi ceilalți pași. Prin „Scrisoarea pastorală” vă vom ține la curent Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 470 (16 – 31 Mai)

08/06/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Hristos S-a-nălțat!

Gura și cuvântul. Mulți dintre cei pe care i-am spovedit mi-au spus: „- N-am păcate, părinte! Doar așa, cu gura!” Prin aceasta au vrut să spună că păcatele săvârșite „cu gura” sunt mici, nesemnificative, că nici nu mai este nevoie să le menționeze.

Unul dintre darurile pe care i le-a făcut Dumnezeu omului este și cuvântul. Dintre toate viețuitoarele lumii, numai omul folosește acest instrument. Celelalte scot sunete nearticulate, specifice fiecărei specii, prin care-și exprimă nevoile și trăirile elementare: foamea, setea, groaza, reproducerea, afecțiunea etc. Fiecare specie are câteva astfel de sunete cu care comunică. Acestea se moștenesc prin instinct din generație în generație. Altfel spus, și acum un milion de ani boul tot așa mugea, câinele tot așa lătra, privighetoarea tot așa cânta și exemplele pot continua. Numai omul a fost  mereu capabil de creație și progres. Pentru a comunica între ei, oamenii au inventat sute de limbi, Citește restul acestei intrări »


Răsplata dezertorului

16/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Părintele Stelică Zoican a relatat o întâmplare cutremurătoare, trăită de Ion Răducan, locuitor al satului Izverna, în vremea celui de-al doilea Război Mondial. O repovestim mai jos.

Toată floarea satelor românești fusese recrutată. Tineri între 18 și 40 de ani luaseră drumul frontului, lăsând în urma lor plâns și jale. Aproape din fiecare casă lipsea câte unul. Copii, femei, bătrâni erau cu lacrimile în ochi și priveau cu teamă viitorul. Așteptau cu toții, cu răsuflarea tăiată, momentul când trecea poștașul. Doar-doar le-o aduce vreo scrisoare. Voiau să știe dacă cei plecați mai sunt în viață. La două-trei zile se auzeau țipete la câte o casă, fiindcă poștașul adusese vestea că moartea le răpise pe cel drag. Plângeau, se rugau, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 468 (16 – 30 Aprilie)

12/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! HRISTOS A ÎNVIAT!

Sfintele Paști cu sănătate, pace și bucurii în casa și în viața Dumneavoastră!

*

Generali din opoziție. Se vorbește mult în ultima vreme despre rolul unor generali din preajma unor dictatori, care ar avea posibilitatea să-i lichideze pe aceștia și astfel să pună capăt unui lung șir de suferințe, de morți și atrocități de tot felul. Astfel de situații au fost întotdeauna. Mereu au existat oameni care au gândit și altfel decât cei din vârful piramidei, care nu le-au aprobat acestora toate hotărârile, toate pornirile și toate prostiile. În principiu, opoziția acestor ofițeri superiori privea puterea, averea, gloria lumească, răzbunarea etc. Am în față o listă a împăraților Imperiului Roman și sunt uimit să constat că rar găsesc pe câte unul, care să fi murit de moarte naturală. Majoritatea au fost asasinați de proprii lor ofițeri și apropiați, care, de cele mai multe ori, le-au luat locul.

Erau însă în armata Imperiului Roman și ofițeri, care aveau o altă concepție despre lume și viață față de împărații lor, dar această concepție privea valori superioare, spirituale, religioase. Ei se situau în opoziție, dar nu făceau parte din categoria celor dintâi. Ne gândim la Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, general din garda împăratului Dioclețian (284-305), la Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, general al împăratului Maximian (286-305), Sfântul Teodor Tiron, ofițer al împăratului Maximin (235-238), Sfântul Teodor Stratilat, general în garda împăratului Liciniu (307-324) și lista ar putea continua. Ofițerii aceștia Citește restul acestei intrări »


Dumnezeu cu traista-n băț!

06/05/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Maica Maria era trecută de optzeci de ani. În ciuda neputințelor fizice, mintea îi rămăsese lucidă și spiritul vioi.

Într-o zi, cu puțin înainte de a muri, m-a chemat să-mi spună un păcat vechi, care-i apăsase sufletul din tinerețe.

Cu mulți ani în urmă, la o nedeie, avea musafiri numeroși, ca de obicei. Era familie înstărită, iar bărbatu-său avea funcții în comună, așa că nedeia la ei era prilej de mare chef. Maica Maria alerga în dreapta și în stânga, ca o adevărată Marta, ca să le împlinească pe toate, după cuviință.

Iată că, la un moment dat, cineva i-a bătut la poartă. Era un cerșetor. Un bătrân albit de vreme, slăbit și petecit, ostenit și flămânzit. I-a cerut Mariei ceva de mâncare. Copleșită de griji și alergătură, femeia l-a repezit Citește restul acestei intrări »


Boala Vetei

06/04/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Țața Veta era o femeie zdravănă, roșie-n obraz, cu ochi de șerpoaică, cu mers legănat. Știa ce-i în sat și ce-i la palat, pe ce șade pământul, dincotro bate vântul. Știa trecutul, știa viitorul, făcea cu ulcica, fermeca ulciorul. Pe toate le știa, afară de rostul casei sale.

Cât era ziua de mare, țața Veta umbla teleleică prin sat, punea coarne când unuia, când altuia, nu-i mai tăcea gura ca unei gaițe. Vite nu avea, pământ nu muncea, doar câțiva scaieți și câțiva brustulani ocrotea pe lângă casă, ca să aibă verdeață să-și desfăteze privirea. Din când în când își mai găsea câte unul adăpost în casă, câte un scăunel la masă, câte un locșor în pat. Veta îi primea pe toți, fără osebire de vârstă, de rasă, de culoare, de grosimea râpului de pe picioare. Ba mai zicea și bogdaproste, mai ales că regula se știa și niciunul din musafiri nu venea cu traista goală. O ducea bine Veta și ,„afacerile”-i mergeau strună.

Bărbatu-său, Ieronim, era om așezat, muncitor, la minte cam gros, cu suflet milos. Era angajat pe undeva pe la Vârciorova și acolo se ducea zilnic. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 466 (16 – 31 Martie)

04/04/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Inimă de femeie.

De două luni, aproape de granițele țării noastre se aud bombardamente. Zi și noapte cad bombe și rachete de tot felul spulberând clădiri publice și rezidențiale. Spitale, școli, grădinițe, blocuri de locuințe, muzee, teatre, biserici, magazine, adăposturi și multe alte imobile sunt spulberate în câteva clipe. Zi și noapte pământul este răscolit de explozii, ard focuri imense și cerul este acoperit de nori negri de fum. Acolo unde până mai ieri erau străzi și bulevarde pe care circulau oameni și mașini, parcuri în care se jucau copii, magazine în care se făceau cumpărături, școli în care se învăța carte sunt astăzi gropi imense și munți de resturi. Mii de oameni de toate vârstele, profesiile și stările sociale sunt sfârtecați și amestecați cu dărâmăturile, alte mii și mii sunt  răniți și schilodiți pentru tot restul vieții. Milioane de femei, copii și bătrâni și-au luat lumea în cap și fug îngroziți peste graniță, cu moartea în spate și nădejdea în suflet. Sunt distruse vieți, familii, idealuri. Mii și mii de soldați mor, fie că apără țara, fie că o atacă. Sunt vieți de oameni tineri, oameni care se pregătiseră pentru anumite cariere, care își clădiseră visuri de viitor, care au lăsat acasă părinți, soții, copii, frați. A venit ordinul și a trebuit să plece la luptă!

Până mai ieri noi, cei din lumea civilizată, eram convinși că războaiele sunt specifice trecutului sau lumii a treia, lumii sărace și înapoiate. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 465 (1 – 15 Martie)

22/03/2022

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Imn Dragostei creștine

Binecuvântată fii, mană cerească, ce-mi adapi sufletul din fiorul Dumnezeirii! Mintea nu te poate înțelege, limba nu te poate cânta după cuviință. Tu ești cale de lumină și bucurie către Logos. Prin tine brațele mele prind semenii, lumea întreagă, patria și cerul într-o îmbrățișare fierbinte fără de sfârșit. Prin tine inima mea nu mai rămâne pământ uscat și gol, deșert, fără viață, ci o oază a fericirii și jubilației. Nesățios mi-e sufletul de tine, Dragoste, și limanurile lui pentru tine sunt nemăsurate. Tu ești singurul punct stabil din univers și, pe tine rezemându-mi ființa, nimic nu mă va clătina. Se vor surpa castele de iluzii, nisipurile deșertăciunilor se vor muta din loc în loc, valurile vieții mă vor izbi învolburate, dar eu voi rămâne mai presus de toate, dacă voi ști să te păstrez.

Sunt fericit, Dragoste, că prin tine leg cerul cu pământul; urc și cobor pe verticale amețitoare, ca oarecând un Iacob în Betel pe scara îngerilor și a sfințeniei. Prin tine, Dragoste, am gustat din eternitate și mi-am îmbătat sufletul de bucurie negrăită de limbă omenească.  Citește restul acestei intrări »