Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 333 (1-15 septembrie)

24/09/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

pr. Alexandru Stanciulescu-Barda_2Dragii mei enoriaşi!

Prietenie-surogat. Cine nu ştie ce înseamnă un surogat? Cuvântul a intrat în vorbirea curentă a omului de rând pe vremea când cumpăra salam cu soia şi i se spunea că e cu carne de cea mai bună calitate; când i se vindea ovăz prăjit şi măcinat şi i se spunea că este cafea naturală; când i se spunea că la noi este cea mai adevărată democraţie şi, în realitate, vedea singur, la tot pasul, că de fapt e cea mai reprezentativă dictatură, şi exemplele pot continua. Altfel spus, „surogatul” este un înlocuitor de proastă calitate.
Cuvântul acesta nedorit mi-a revenit în vorbire mai ales în ultimele luni, când văd că tot mai des oficiali americani pripăşiţi pe la noi ca buni prieteni fac gafe magistrale, pe care era de aşteptat să le facă duşmanii.
Generaţiile trecute de români au plecat pe lumea cealaltă cu speranţa că într-o bună zi vor veni şi la noi americanii, şi fericirea se va revărsa peste pământul românesc. Se săturaseră de prietenia-surogat cu vecinul de la răsărit! Mulţi au făcut ani grei de închisoare, de muncă silnică, mulţi au fost condamnaţi la moarte şi executaţi, tocmai fiindcă şi-au exprimat convingerea că nu mai e mult până vin americanii. Asta, în timp ce Roosevelt şi Churchill îi puneau în braţe lui Stalin România şi toată Europa de sud-est şi centrală! Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 331 (1-15 august)

11/09/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Titanicul vremii noastre. La începutul veacului trecut, mai precis în anul 1912, s-a construit cel mai mare vapor cunoscut până atunci. I s-a dat numele „Titanic”. El era proiectat să traverseze Oceanul titaniculAtlantic și să transporte pasageri și mărfuri între Europa și America. Când l-a văzut lansat la apă, proprietarul lui a exclamat: „Nici Dumnezeu nu-l poate scufunda!” Și Titanicul a îmbarcat 2.228 de persoane, cantități imense de mărfuri și a pornit la drum. Avea în el camere de locuit ca la hotel, restaurante, săli de spectacole, orchestre, ofițeri, marinari, bucătari, hamali, lume de toate categoriile sociale. Unii duceau cu ei bani și bijuterii, alții stocuri mari de mărfuri, alții doar speranțe într-o viață mai bună. Într-o noapte neagră ca smoala, când pe „Titanic” petrecerea era în toi, vaporul s-a izbit de un sloi mare de gheață, ce plutea fără țintă. O spărtură în pântecele vasului a fost de ajuns ca apa să dea năvală. Toate strădaniile marinarilor de a astupa gaura din peretele vaporului au rămas neputincioase. Șuvoiul de apă a umplut magaziile imense, înecând oameni și mărfuri, ridicându-se tot mai sus. Cele câteva bărci de salvare au fost insuficiente pentru mulțimea de pasageri și marinari. În apele reci, amestecate cu sloiuri de gheață, au murit 1.514 oameni. Câțiva au reușit să se salveze fie cu ajutorul bărcilor de salvare, fie cu ajutorul scândurilor ce pluteau deasupra apelor. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 309 (1-15 septembrie)

20/09/2015

Biserica Nasterea Domnului_Cluj-Napoca

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Tragedia siriană. Puţine am ştiut despre Siria în anii trecuţi. Câteva amănunte reţinute din şcoală şi apoi informaţii vagi, culese din presă, din reportaje televizate şi de prin vreo carte. Cu ceva vreme în urmă, Domnul ambasador Dumitru Chican ne-a încredinţat lucrarea Şiragul Mărgăritarului s-o publicăm în editura parohiei noastre, ceea ce am şi făcut. Era un vechi manuscris copiat din arhivele naţionale siriene din Damasc, care cuprindea istoria Imperiului Bizantin de la începuturi până după cucerirea turcească. Povestiri sporadice ale românilor care lucraseră în Siria completau cunoştinţele mele despre această ţară.
Iată că evenimentele din ultima vreme au adus Siria în prim-planul actualităţii. Aceasta a mărit interesul şi curiozitatea tuturor faţă de acel popor şi de tragedia prin care trece ţara lui.
Cetatea Alep_SiriaPrivesc pe internet un film care prezintă Siria de ieri. O ţară modernă, cu oraşe moderne, cu construcţii gigantice, cu parcuri pline de verdeaţă şi fântâni arteziene, cu străzi şi autostrăzi aglomerate de maşini, cu pieţe gemând sub greutatea fructelor şi legumelor, a altor produse autohtone. Privesc măreţele universităţi siriene, în care e un furnicar de tineri dornici de cunoaştere, muzee celebre, în care-şi trăiesc liniştea obiecte vechi de mii de ani, intrate de mult în patrimoniul universal. Biblioteci cu sute de mii de cărţi duc mai departe cunoştinţele lumii, aici fiind locul unde s-a născut primul scris de pe pământ. Cetăţi vechi, precum Alepul şi Damascul, alături de oraşe noi, care pot sta alături de oraşele civilizate ale lumii. Văd spitale cu aparatură ultramodernă, plaje aglomerate şi porturi cu vapoare venite de departe sau gata de-a pleca peste mări şi zări. Văd teatre şi opere cu săli supraaglomerate de oameni dornici de frumos şi de cunoaştere. Văd peisaje mirifice, cu sate înstărite, cu munţi înzăpeziţi, pe care se practică sporturi de iarnă. Văd moschei şi biserici creştine vechi de sute de ani, în care se slujeşte Creatorului în prezenţa unui public numeros. Văd ferme de animale, păsări, plantaţii de pomi fructiferi, în special de meri şi măslini, sere, prin care se poate plimba o combină în voie. Magazine imense, mall-uri, în care umblă un furnicar de lume. Văd o galerie imensă de artişti, scriitori, oameni de ştiinţă, oameni politici, sportivi şi oameni celebri din Siria sau din lumea întreagă, dar de origine siriană. Parcă mâna lui Dumnezeu mângâia locurile şi poporul sirian…! Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 306 (16-31 iulie)

07/08/2015

foto_Delia Florea_

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Ticăloşii. În ultimele zile am fost cutremuraţi toţi, aflând de ticăloşiile petrecute în domeniul medical. Nici nu se uitase bine scandalul analizelor falsificate de anul trecut. Acum au fost descoperiţi medici specialişti în tratarea cancerului, care primeau sume imense, cât şi plata unor concedii în străinătate, excursii etc., pentru a prescrie bolnavilor anumite medicamente, iar acestea erau… apă distilată! „Medicamentele” respective erau decontate de Casa de Asigurări, adică din banii publici adunaţi de la contribuabili. Erau implicate în această megaescrocherie nu numai medici, ci şi fabricanţi şi difuzori de medicamente. Indivizii aceştia nu făceau răul pe care-l făceau de foame, fiindcă erau printre cei mai bogaţi, ci, pur şi simplu, din plăcerea de-a câştiga cât mai mult, indiferent de mijloacele prin care obţineau profitul. Puteau, oare, să doarmă liniştiţi, să mănânce liniştiţi, să-şi privească în ochi copiii, ştiind cum au câştigat averea?
Cancerul este cea mai cumplită boală a începutului mileniului acesta. Dacă în mileniul trecut au secerat milioane de vieţi omeneşti ciuma, holera, tuberculoza şi altele, de data aceasta un nou monstru hămesit înghite fără saţ mii şi mii de vieţi omeneşti. Aş putea spune că aproape jumătate dintre înmormântările la care am participat în ultimul sfert de veac au fost ale unor oameni doborâţi de cancer, în urma unor suferinţe cutremurătoare. Trăim cu speranţa că într-o bună zi – pe care o dorim cu toţii să fie cât mai apropiată –, minţile luminate ale lumii vor reuşi să dea la lumină medicamentul miraculos, care să pună capăt acestei cumplite maladii. Ne rugăm pentru aceasta lui Dumnezeu, aşa cum ne rugăm şi pentru alinarea suferinţelor celor atinşi de boală. Este revoltător, însă, când afli că tocmai cei care ar trebui să ne pună la dispoziţie cele mai bune medicamente, ne înşală şi ultima speranţă! Sperăm că instituţiile îndreptăţite îşi vor face datoria şi în cazul de faţă şi sistemul va fi curăţit de asemenea uscături! Citește restul acestei intrări »