Libertate prin carte

26/01/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Alexandru Plesea_biblioteca mintii

Sunt câteva sintagme în domeniu care exprimă aproximativ aceeaşi idee: „libertate prin cultură”, „libertate prin carte”, „cartea – o fereastră spre libertate”, „cărţile – imperiul adevăratelor libertăţi” ș.a. E vorba de mediul penitenciar şi de rolul culturii în realizarea „pregătirii pentru libertate”, atât de necesară în procesul educativ al deţinuţilor.

Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” a deschis la Penitenciarul din Tăuţii de Sus o modernă bibliotecă, care a devenit extrem de utilă încă de la inaugurare. Există şi în alte astfel de instituţii speciale, biblioteci sau puncte de lectură. Am vizitat un prieten la Gherla şi totul a fost posibil în „Bibliotecă”, cu ocazia unei „întâlniri literare” pe care am organizat-o împreună cu unul dintre „educatori”. Am văzut ce înseamnă un astfel de „aranjament cultural” şi am trăit un sentiment aparte de „solidaritate”. Citește restul acestei intrări »


Tu nu ai loc

25/12/2015

INRI_foto_Delia_Florea

de pr. Nicolae STOIA

De-ți zic: ia loc! Tu nu vrei
să stai că niciun loc nu e să
Te încapă, nici jos nici în ce-i
sus prezenţă neînţeleasă.

Ești locului străin deși în toate
eşti Tu, Cel mai presus de loc.
Și din puținul ce îl simt răzbate
lipsa Ta şi iar Te risipești la loc.

Arareori Te-ntrezăresc o clipă,
ca pe o zariște ce nu se înfiripă.
De Te străvăd, dispari; ce-a fost: Citește restul acestei intrări »


VINDE TOT CE EŞTI!

09/02/2015

foto_Amza Jucan_a

de pr. Nicolae STOIA

Tuturor: mall-urilor, big-urilor, super-marketurilor, general-stores, oboare
şi ălorlalte abatoare, în care se sufocă Frumuseţea
şi frageda fire umană moare.

Omul modern se îndreaptă, când cu salturi de suveică sprintenă, când la galop, de către fiinţă către propriu-i neant. Nu prin înfometare sau ca urmare a vreunui stupid accident atomic, ci prăpăstuindu-se sub povara bunăstării materiale, în care îl trage aţa să se lăfăiască tot mai năuc. Trăim în veacul consumerismului agresiv, care a generat o supraabundenţă de bunuri năpustindu-se asupra noastră din cotloanele economiei de piaţă şi alungându-ne din ambientul nostru de din ce în ce mai sărăcit. Pe care ni-l ocupă prin sufocare, făcând să ne simţim stingheri într-o lume industrializată în exces şi dominată de servo-mecanisme de tot soiul. Lume troienită de mormane de lucruri mişunătoare, sufocante şi mirosind a cavou al nimănui şi-al tuturora, lume împrumutând aspecte de cadavru anticipat. Lume în care plăpânda făptură umană se confundă ea însăşi cu lucrurile, întrucât se înfruptă tot mai abitir din inutilitatea şi foto_Amza Jucan_1nimicul lor. Când intri într-un super-market ai impresia că eşti absorbit în pântecul nesăţios al unui leviatan terifiant, până la a te deposeda de tine însuţi. Din cele mai neaşteptate unghiuri se năpusteşte asupra ta o orgie de reclame poftorindu-te de zor laolaltă cu ciocanele unei publicităţi deşănţate, care răsună de parcă ar vrea să-ţi asasineze auzul. Iar o haită de lucruri flămânde şi prisoselnice prin preţiozitatea lor deşucheată te pândeşte, îmbiindu-te, fiecare cu luciul său ponciş, spre bucurii care de care mai ciudate. Şi, încet, încet, ai impresia că tot ce înseamnă viaţă se scurge din tine şi tu aluneci, fără putinţa de a te opune, spre lumea lor fadă, lume în care domnesc nimeni şi nimic. Transformându-te tu însuţi într-un obiect care se aşază cuminte într-o ordine rece, în care a încetat demult să mai susure orice boare de viaţă. Citește restul acestei intrări »


„PE PREOŢII CEI DINTRE VOI”

05/02/2015

Cln_a (1)

de pr. Nicolae STOIA

De ori câte ori s-a impus de-a lungul timpului necesitatea traducerii şi editării unei noi versiuni a Sfintei Scripturi, Biserica Ortodoxă Română şi-a asumat actul respectiv cu o deplină responsabilitate. Ea desemnând, în acest sens, persoane înzestrate cu o maximă erudiţie biblică şi filologică, deci capabile să redea cât mai fidel esenţa cuvântului revelat. Deoarece, aşa cum avertiza Sfântul Apostol Petru, în Sfintele Scripturi „sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc – ca şi pe celelalte Scripturi – spre a lor pierzare” (2 Ptr 3, 16). Citește restul acestei intrări »


Coincidentia oppositorum

14/06/2013

foto Adrian Pop

de pr. Nicolae STOIA

Arareori e-n adevăr numai esenţă pură:
Înfipt stă-n trupu-i, bold otrăvit, minciuna.
Pohfală tăinuieşte veşmântul de purpură,
Tristeţea adumbreşte bucuria-ntotdeauna.
Citește restul acestei intrări »


Nelocuitul

13/06/2013

de pr. Nicolae STOIA

INRI_foto_Delia FloreaLoc n-avem! ci Tu nu loc vrei
Să stai. Loc nicicum nu-i ca să
Te-ncapă: nici jos şi nici în cei
De sus, prezenţă neînţeleasă.

Eşti locului stăpân şi-n toate
Locuieşti, Tu, Cel fără de loc.
Arar Te-adulmecăm, răzbate
Lipsa-ţi şi-ncepe acelaşi joc.

Arareori Te-ntrezărim o clipă,
Ca pe o ţintă ce nu se înfiripă.
Te agrăim: Te risipeşti. Ce-a fost:

Ascunsă rană-n trup? Părelnicie?
Loc nu avem şi nici nu va să fie.
Cum să ne facem, Ţie, adăpost? Citește restul acestei intrări »


Voi şi fi

12/06/2013

asfintit_2_foto_delia-florea

de pr. Nicolae STOIA

De ce te uiţi la mine cu atâta frig?
Sărmană moarte, tu chiar nu vezi
Şi n-auzi cum exist pentru că ţip!
Şi, pentru ce-ntr-atâta te holbezi?
Citește restul acestei intrări »


Hulpava

12/06/2013

de pr. Nicolae STOIA

foto_Delia FloreaDegeaba mă îmbrobodeşti,
Că-s numai frig, asta o ştiu!
Aşijderi şi tu, tot frig eşti,
Doar că mai mare şi pustiu.

Hulpavo, carnea-mi hlăpăi!
Şi oasele să le sorbi vrei?
Mă sfarmi şi-n mine alte căi
Deschizi; umbli cu paşii mei.

Oriunde merg mi-eşti ca un bold,
Prelung hangerul tău mă arde.
Tu nu mă dori ca un simbol,
Ci ca o nemijlocită realitate. Citește restul acestei intrări »


Poate că

10/06/2013

de pr. Nicolae STOIA

Veghe_foto_Delia FloreaPoate că mâna ta nu simte
Decât rugozitatea-n materie.
De adierea tainei văduvită
Petala gândului meu se sperie.

Poate că există doar mocirla;
N-o desfide nici ochiul meu!
Neîndoielnic există, dar vrea
Ochiul floarea, nu izul mereu.

Poate că răzbate ţipătul firii
În ecoul ce, durut, îl îngaimă.
Eu îi ascult freamătul doririi
Ce nu-i îngăduie să doarmă.

Poate că chiar există nimicul
Şi că acesta-i capătul tuturor.
Unul singur mi-e argumentul:
Voi fi, tocmai pentru că mor.

Poate că-i bântuită privirea
Statuilor de vânzoleala cenuşii.
Eu îi aud pietrei înlemnirea
Şi tremurul, de dinaintea uşii. Citește restul acestei intrări »


Triptic brâncuşian

07/06/2013

de pr. Nicolae STOIA

http://www.google.ro/search?q=br%C3%A2ncu%C5%9Fi+coloana+inf&client=firefox-a&hs=nfH&rls=org.mozilla:en-US:official&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ei=VM6xUZbcC4aO7QazhYHgBQ&ved=0CAoQ_AUoAQ&biw=1024&bih=614#facrc=_&imgrc=g4PL_jMNi-zxnM%3A%3BJQ946nIG0UX_pM%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.calificativ.ro%252F_files%252FImage%252Fnews%252Fcoloana%252520infinitului-14174.jpg%3Bhttp%253A%252F%252Fwww.calificativ.ro%252FCOLOANA_INFINITULUI-a14174.html%3B250%3B375Coloană şi Poartă: punţi spre tainica Masă,
Unde adastă sfioasă şi agrăieşte tăcerea.
N-auziţi cât de grea şi apăsătoare se lasă?
Frângeţi azima şi cu jind sorbiţi Infinirea!
Tăcere vă faceţi! Ascultaţi gingaşa rostire,
Treaptă cu treaptă, necontenit să creşteţi,
Şi, înşivă preschimbaţi în grăitoare potire,
Prin Poartă, spre zarea Infinirii să treceţi!

Masă şi Coloană, altui tărâm intrânduri.
Nu poţi răzbate, una singură te aburcă:
E Poarta întâmpinării cu mii de săruturi,
Dorindu-te prag către răscrucea ce urcă.
Dacă nu te faci prag şi nu-ngădui Iubirea,
Ca să intre şi să ospăteze cu tine la Masă,
Zadarnice-s gândul şi fapta, iar Infinirea
Mai durută ca uitarea peste tine se lasă. Citește restul acestei intrări »