Augustin Paul de la Letca – sălăjeanul decorat de Regalitatea Romană pentru ajutorul acordat romanilor deportaţi

selecție text de PAUL Antoniu

În secolul al XIX-lea, când în toată Europa avea loc fenomenul de formare a conştiinţei naţionale şi a naţiunilor moderne, în Transilvania au activat numeroase personalităţi pentru ridicarea gradului de educaţie şi instrucţie a neamului românesc, care să-i deschidă calea atât pentru dezvoltare economică, cât şi socială. Din spaţiul istoric sălăjean s-au impus în rândul elitei intelectuale şi politice a românilor transilvăneni câteva nume bine cunoscute, ca Simion Bărnuţiu, Gheorghe Pop de Băseşti, Gheorghe Pop de Oarţa, Grigore Maior, Ioan A. Alexi, Iacob şi Victor Deleu, Iuliu Maniu etc. Poate mai puţin pomenit, ignorat fiind de studiile universitarilor şi de manualele şcolare, dar parţial şi de istorici, este Augustin Paul de la Letca.

Augustin Paul de la Letca, cum s-a semnat în documentele oficiale sălăjeanul Augustin Paul, a fost o personalitate de seamă a judeţului Sălaj, ce a reprezentat România în relaţiile internaţionale.

Paul Augustin s-a născut pe data de 21 februarie 1866 în localitatea Letca din comitatul Solnoc-Dobâca,

Sărbătoare în parohia Letca: sfinţirea bisericii şi comemorarea pr. Paul Augustin, mărturisitor al credinţei

de PAUL Antoniu

În cea de-a II-a duminică după Rusalii, a «Chemării primilor Apostoli», 22 iunie 2014, comunitatea greco-catolică păstorită de pr. Gheorghe-Marian Iacobhazi, din localitatea Letca, protopopiatul Ileanda, s-a bucurat de împlinirea unui vis al multor generaţii, cel de a avea propriul lăcaş de cult.

PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla şi PS Cornel Damian, Episcop auxiliar al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti au venit ca, împreună, în prezenţa credincioşilor din localitate şi din împrejurimi, a 18 preoţi (mulţi originari din protopopiatul Ileanda), să binecuvânteze noua biserică cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”. Între participanţi au fost pr. Mihai Todea, Vicar general eparhial, pr. Daniel Avram, consilier eparhial, pr. Cristian David, cancelar eparhial, pr. Romulus Silaghi, consilier pastoral, pr. rector Călin Bot sosit împreună cu studenţii Seminarului „Sf. Ioan Evanghelistul”, păstori şi credincioşi din Cluj-Napoca, Lemniu, Băbeni, Căpâlna, Dobrocina, Dolheni, Vima Mică, Păuşa, Ileanda, Podiş, Glod, Tihău şi Buciumi. Din Eparhia de Făgăraş şi Alba Iulia a fost prezent pr. Viorel Comşa, paroh în Lunca Târnavei, consilier mitropolitan, iar din Eparhia de Maramureş, pr. Ioan Balea, paroh în Jibou.

ÎN AMINTIREA UNOR FLORI DE SÂNZIENE… (Și nu numai…)

de PAUL Antoniu

Motto-uri:

„Rugați-vă! Rugați-vă necontenit pentru Biserica noastră care, în curând va trece prin grele încercări”. (Episcop greco-catolic de Cluj – Gherla, Iuliu Hossu)

„Părinții nu mor niciodată; ei sunt ca păsările călătoare care pleacă și nu se mai întorc”. (Pr. Paul Augustin).

Nu demult, la un ceas de seară, nu știu ce-mi veni să-mi iau amintirile la bani mărunți, cum se spune, chiar și pe cele din vremea prunciei. Am făcut un popas mai temeinic printre cele din vara anului de grație 1948. Mulți dintre eventualii cititori ale acestor amintiri sunt sigur că pe-atunci încă mai pluteau prin cosmos nerăbdători să ajungă și pe Terra. În vara anului respectiv am terminat clasa întâia (azi, a cincea) la Liceul INOCENȚIU MICU CLAIN (Al săracilor, cum i se mai spunea) din Cluj, de sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj – Gherla.

În amintirea unor flori de sânzâiene (și nu numai…)

Mottouri:
● ˜„Rugați-vă! Rugați-vă necontenit pentru Biserica noastră care, în curând va trece prin grele încercări” (Episcop Greco-Catolic de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu)
● „Părinții nu mor niciodată; ei sunt ca păsările călătoare, care pleacă și nu se mai întorc” (pr. Paul Augustin – Tata)

de PAUL Antoniu

Nu demult, la un ceas de seară, nu știu ce-mi veni să-mi iau amintirile la bani mărunți, cum se spune, chiar și pe cele din vremea prunciei. Am făcut un popas mai temeinic printre cele din vara anului de grație 1948. Mulți dintre eventualii cititori ai acestor amintiri sunt sigur că pe-atunci încă mai pluteau prin cosmos nerăbdători să ajungă și pe Terra. În vara anului respectiv am terminat clasa întâi (azi, a cincea) la Liceul „Inocențiu Micu Clain” (al săracilor, cum i se mai spunea) din Cluj, de sub patronajul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla. Atunci, nerăbdător, îmi așteptam măicuța să vină să mă ia de la internatul de pe Calea Moților nr. 24, zid în zid cu sediul Episcopiei („Episcop Iuliu Hossu”, Cardinalul in pectore, după înveșnicirea Preasfinției Sale).