Cuvintele lui Iisus privite prin perspectiva Învierii

de pr. stavr. Radu BOTIŞ

Învierea Domnului a adus o nouă înţelegere faptelor şi cuvintelor Scripturii. Lucrurile care nu au putut fi înţelese nici de ucenici, au primit în înviere o profundă reevaluare, cuvintele lui Iisus ca şi profeţiile mesianice fiind privite prin perspectiva luminoasă a acestei minuni. După ce a învins moartea, ucenicii şi-au amintit de multe din evenimentele trăite cu Domnul şi au înţeles cu adevărat afirmaţiile Lui. După ce S-a ridicat din morţi, discuţia avută cu iudeii privitor la dărâmarea Templului şi ridicarea lui în trei zile a primit adevărata ei înţelegere (Ioan 2, 18-20), ucenicii crezând Scripturii şi Cuvântului Lui (Ioan 2, 22).

Dacă ucenicii ar fi înţeles cu adevărat Scripturile, ar fi trebuit să ştie că învierea intră în iconomia mântuirii (Ioan 20, 9).

Raportul dintre „promisiunea” din Vechiul Testament şi „împlinirea” ei în Iisus Hristos şi Noul Testament apare însă, evident, abia după învierea şi preamărirea lui Iisus.

Moartea şi Învierea Domnului

de pr. stavr. Radu BOTIŞ

Toate cele patru Evanghelii sunt asemănătoare în afirmaţia că Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua pregătirii sabatului (Matei 27, 62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31).

Despre semnificaţia pe care o dă morţii Sale, Iisus vorbeşte când se află pentru ultima oară cu cei doisprezece, la Cina care a avut loc într-o casă din Ierusalim, proprietatea unei cunoştinţe a lui Iisus. El concentrează în ultima cină toată viaţa Sa. Cina cea de taină s-a desfăşurat în cadrul unei cine pascale. Cina cea de taină a avut loc în Joia Mare, către seară. Aceasta a fost o cină pascală, dar nu în sensul că Mântuitorul ar fi celebrat cu ucenicii Săi paştile iudaic, care începea de fapt în seara zilei următoare, ci în sensul că El a instituit un nou Paşti, adică Taina Sfintei Euharistii, care avea să fie pentru Biserică o permanentă actualizare a jertfei adevăratului Miel pascal [1].

Patimile desemnează ultima perioadă din viaţa lui Iisus,

Radu BOTIȘ și Nelu DANCI, într-un volum coordonat de Mariana MOGA!

de Vasile BELE

Prezențe maramureșene în DICȚIONARUL DE RELIEFURI LITERARE ROMÂNEȘTI. SCRIITORI ROMÂNI CONTEMPORANI, vol. III, Editura Armonii Culturale, Adjud, 2020, ISBN 978- 606-746-661-4, pag. 212, coord. Mariana MOGA, care punctează în argumentul său, următoarele:

„Lucrarea este, de fapt, o nouă invitație adresată autorilor pentru a completa sau aduce la zi informații necesare cititorului, menționând că acest dicționar este realizat printr-un efort financiar comun, fără implicarea vreunei instituții române de cultură. Se vrea a fi un exemplu de pasiune și dăruire, venită din partea scriitorilor consacrați, dar și din partea celor care bat, cu sfială, la porțile afirmării”, pag. 3.

Volumul este structurat pe trei capitole,

Omul talentat sfințește nu numai locul dar și cuvântul scris

de Al. Florin ȚENE / UZPR

Am primit zilele trecute, prin feciorul meu dr. Ionuț Țene, de la preotul Radu Botiș, scriitor cu harul dat de Dumnezeu, să meșteșugească CUVÂNTUL revista MĂRTURII MARAMUREȘENE, anul II, nr.2, martie 2020, pe care o editează, broșura „Viața vie a unui mănunchi de creștini români” la care, lângă cupa cuvântului umplută cu harul sufletului, a surprins memoria clipei, pentru eternitate, imagini ale Bisericii de lemn monument istoric cu Hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din satul Arduzei din comuna Ulmeni, și cd-ul cu poezii și gânduri creștine recitate de Radu Botiș, sub genericul „Stropi de Rouă Divină”.

Revista „Mărturii maramureșene” (ce apare sub egida UZPR și a Asociației Cultural Creștine Umanitare ARS VIVAT), având fondatori pe Andreia (Ghib) Botiș și Radu Botiș,

VORBEŞTE – CLIPELE SE SCURG

 

de Radu BOTIȘ 

Vorbeşte Doamne, clipele se scurg
Şi cerul parcă-i mai sărac de stele,
Par zilele adeseori mai grele
Când totul se înveşmântă în amurg.

Vorbeşte Doamne, vremea e puţină
Cărarea se îngustează tot mai mult –
Aş vrea cât mai e timp s-ascult
Cereasca simfonie în surdină. 

Iisus Hristos – cel mai mare Profet

de pr. Radu BOTIȘ

Mântuitorul Iisus Hristos nu este un profet oarecare. El este cel mai mare profet, profetul prin excelenţă, supremul profet. Acest lucru se datorează faptului că El nu este, asemenea ceilalţi profeţi, numai om, ci este şi Dumnezeu.

Puterea şi autoritatea Sa de învăţător şi profet sunt absolute. Deşi vorbeşte în chip absolut, El este totuşi accesibil credincioşilor, pentru că în El îşi spune Dumnezeu cuvântul Său prin buze omeneşti .

Cuvintele lui Iisus Hristos din Sfânta Evanghelie sunt revelaţie şi apel. În Sfânta Evanghelie auzi vocea Celui ce se revelează: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”, dar ca un apel nesfârşit, care trezeşte şi invită spiritul său să caute, să ceară, să bată la uşa infinitului vieţii pe care El o descoperă.

LUCĂCEȘTI, file de istorie

INVITAȚIE

 

Duminică, 11 august 2019, ora 16, la Centrul multifuncțional Lucăcești (lângă Biserica Ortodoxă), va avea loc lansarea cărții LUCĂCEȘTI, file de istorie, autor Gelu Dragoș.

Prezintă:

dr. Nicoară Mihali
pr. Radu Botiș

Moderator:

prof. Dan V. Achim

…, cinste cui te-a scris

de Pr. stavr. Radu BOTIŞ

Recenzie la: Pr. Maxim (Iuliu-Marius) Morariu, „Ţara Năsăudului” în Primul Război Mondial – aspecte memorialistice, socio-economice şi culturale, vol. 1, prefaţă pr. prof. dr. Ioan Chirilă, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2018.

Suntem obişnuiţi deja cu studiile de factură istorică, îndeosebi cu precădere asupra locurilor de baştină, frumosul ţinut al ,,Ţării Năsăudului” pe care ieromonahul Maxim (Iuliu-Marius Morariu), le-a scris,[1] precum una din îndatoririle de căpetenie alături de cea de slujitor la sfântul altar strămoşesc, le are de împlinit. Astfel, în 2018, an centenar, vede lumina tiparului cartea ,,Ţara Năsăudului” în timpul Primului Război Mondial – aspecte memorialistice, socio-economice şi culturale”.

Apărută la editura Argonaut din Cluj-Napoca, lucrarea se bucură de o generoasă prefaţă semnată de către pr. prof. univ. dr. Ioan Chirilă, preşedintele Senatului prestigioasei universităţi clujene ,,Babeş-Bolyai”. Acesta afirmă despre autorul cărţii că este un cercetător avizat în zona literaturii memorialistice, care caută să surprindă jurnalul spiritual în formele sale de dezvoltare ca gen și în conținuturile sale de memorie vie a creșterii duhovnicești dar şi faptul că jurnalul este o prelungire a sinelui peste timp și prin ceilalți într-un act de transcendere a timpului ca pregustare a veșniciei. Fină şi pertinentă observaţie, cât de frumos se împleteşte gândirea universitarului dăruit studiului permanent cu cea a teologului erudit dar şi trăitor în Hristos!

Editorial „Izvoare codrene şi chiorene”

 

de Pr.drd. Maxim (Iuliu-Maxim) MORARIU

Facultatea de Teologie Ortodoxă, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca,
Universitatea Pontificală Angelicum, Roma

Devenită deja periodic de tradiţie a nordului cultural românesc, revista Izvoare codrene şi chiorene reprezintă cu certitudine o revistă importantă pentru publicistica literară, cea istorică, etnografică, filosofică sau teologică.[1]

Prezenţa culturală clericală în rândurile autorilor, coordonată şi direcţionată de preotul-cărturar Radu Botiş, arhicunoscut pentru activitatea intensă ce împleteşte calităţile de slujitor al altarului cu cele de mânuitor al condeiului[2], reprezintă garanţia unui conţinut ce mizează pe promovarea valorilor morale şi estetice ale istoriei neamului, dar şi a unor profunde investigaţii teologice, în timp ce, cercetările filologice sau etnologice dau la iveală bogăţia şi valoarea perenă a culturii române şi varietatea de forme sub care poate fi ea regăsită în acest areal geografic.

Calitatea culturală a textelor publicate aici

„Izvoare Codrene şi Chiorene” – Revistă de cultură, literatură, artă, religie, tradiţii – Nr. 15, 2019

de Constantin MARIN

Spre mijlocul anului 2010, apărea, din iniţiativa poetului Vasile Dan Marchiş – unul dintre exponenţii de frunte ai grupării culturale „Izvoare Codrene” – primul număr al revistei cu acelaşi nume. Cum se întâmplă de obicei, scepticii au lansat opinia conform căreia revista „nu va avea prea multe zile de trăit”. Însă, Dumnezeu a vrut să contrazică această „profeţie mincinoasă”, iar revista apărea, an de ani, mai viguroasă, cu un conţinut din ce în ce mai diversificat.

Când lucrurile se leagă, altfel spus când „îşi dau mâna” oamenii de cultură, autorităţile locale şi oamenii de afaceri se creează condiţiile ideale pentru creşterea unui „vlăstar” literar, necesar zonei maramureşene, despre care facem vorbire.