Lacunele pe care le umple Poezia

de Cristian Gabriel MORARU

Din Maramureș mi-a sosit manuscrisul celui de-al doilea volum de versuri al poetului băimărean Mihai Epli (n. 1989), intitulat Lacunele speranței. Nădejdea sau speranța, una dintre cele trei virtuți teologice, este cea care-l animă puternic pe poet, așa cum reiese și din motoul plasat la începutul cărții: „Numai speranță multă încarcă Timpul în sufletul meu solitar în universul gol, lipsit de lacrimile luminii.”.

Dacă în Lacunele luminii, volumul său de debut apărut în 2020, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, îi remarcam tendința accentuată spre metaforizare, dar și stângăciile inerente oricărui debut poetic, în această nouă șarjă lirică, Lacunele speranței, observăm că discursul liric i s-a mai profesionalizat, volumul având o arhitectură mai complexă, fiind structurat în șase cicluri poetice: Emoții și simțiri; Pandemice; Anotimpurile iubirii; Acrostih(uri); Vocația prieteniei; Credință și suflet.

O scurtă biografie completează cartea lui Mihai Epli, care este în prezent membru al Cenaclului Scriitorilor din Maramureş („Ion Burnar”) şi al Ligii Scriitorilor din România, filiala Maramureş.

Prima secțiune a volumului, cuprinzând 68 de poeme, care ar fi putut constitui doar ele o plachetă de sine stătătoare, demonstrează fără echivoc, la un nivel superior, premisa conform căreia poetul n-ar fi

Tăcerea revelatoare a cuvintelor

Prefață la volumul de poezii „Și puritatea, și păcatul” de Andreea Alexandra Făt.

de Iuliana-Andrea POP

Andreea Alexandra Făt debutează în literatură cu această carte de „căpătâi” pentru orice început de drum, dată spre tipărire la vârsta la care unii autori încă își caută calea de urmat, dar demonstrând că are curaj și că este conștientă de riscurile de a te prezenta în fața cititorilor cu o serie de creații diverse care însumează în primul rând luciditatea filosofică obținută la maturitate și trezirea iminentă în fața angoaselor cauzate de timpul trecător („Timpul e împotrivă, / el duce în fiecare zi un război și nu ne lasă / să-l oprim.”). Acesta din urmă adună pe cărare trăiri complexe, îndestulătoare pentru suflet, dar aruncând eul liric într-o continuă căutare de sine și de Celălalt, călătorind pe firescul versului care curge odată cu meditația. Poeta se regăsește cu o plăcută familiaritate în stihu-i, care prezintă, printr-o profundă și meditativă tăcere lirică („liniștea e mai presus de cuvinte”) o suită de introspecții existențiale, dezvăluind femeia care se privește insistent și întrebător  în oglindă, căutând sensuri și nuanțe ale propriei vieți („Căutarea e mereu / înlăuntrul nostru.”). Cititorul se trezește într-un cadru caracterizat de o ambianță molcomă, resemnată, comodă, unde se poate întâlni nestăvilit cu gândurile autoarei.

Se observă încă din primele versuri o îndrăzneală în jocul creatoarei

FRUMUSEȚEA ADEVĂRULUI

Prefaţă

de Ana MUNTEANU DRĂGHICI

Prin scrierile Mihaelei CD, am cunoscut un om frumos cu chipul sufletului la fel de frumos și adevărat, artei consacrat! Frumusețea adevărului în vers, modelată de o poetă consacrată!

La propunerea sa de a-i alcătui prefața acestui volum de versuri, m-a încercat un sentiment de imensă bucurie, mândrie, dar și de mare responsabilitate. Mă aflu în fața unui univers conturat de consacrare a unei lire feminine ce poartă și greutatea poetului angajat, poetului cetățean. Iată de ce impresiile mele se vor o schelă ce poartă acest edificiu spre a fi deschis sufletului cititorului. Odată împlinită misiunea mea de cronicar al cuvântului ca veșmânt, miezul firii poetei Mihaela CD, trebuie să se reverse ca un dar în sufletul cititorilor ce vor deveni părtași la respirația comorilor!

De ce a ales autoarea ca titlu al volumul său de poezie „LA CASA DE NEBUNI”? Păi nu spunea chiar Eminescu „Să dăm foc la pușcărie și la casa de nebuni”? De ce să le dăm foc? Pentru că una constrânge, distruge, cealaltă încalcă rânduielile firești ale existenței de ordin material și spiritual.

Dragi iubitori ai artei cuvântului, posibili cititori ai acestei voci poetice, ce răzbate din cartea manifest pentru viață prin harul poetei Mihaela CD, vă invit să vă alăturați explorării mele prin filele marii sale conștiințe.

Mihai Epli: Lacunele luminii

Prefaţă

de Gheorghe Trandafir POP 

Este un sentiment îmbucurător atunci când, din potenţialul creator al unei naţii, debutează un tânăr poet în volum. Este şi cazul lui Mihai Epli care, după apariţia unor poezii în diverse publicaţii, s-a hotărât să facă pasul cel mare, tipărind prima carte.

Autorul abordează în poemele sale câteva teme de bază ale literaturii: sensul fundamental al vieţii, destinul uman, poezia, cosmologia, iubirea, melancolia, natura, cugetarea filosofică etc.

Actul de creaţie e descris ca un imbold interior care se transformă într-un „… stih / ca o minune” (Poezia), ceea ce denotă o uşurinţă şi o plăcere a scrisului, în egală măsură.

Iubirea e una dintre temele centrale ale volumului, sentiment care, dincolo de persoana iubită, este pus în strânsă legătură cu propriul suflet: „Eşti enigma sufletului meu solitar” (Enigma sufletului). În mod subtil,

Apariție editorială: „CRUCI Vii” de Vasile Dan Marchiș

Poetul Vasile Dan Marchiș a selectat din cele șase volume de versuri ale sale, plus un grupaj consistent de poezii inedite, însumând 68 de poezii/164 pagini în antologia de autor „Cruci vii”, editura Enesis, Baia Mare 2022.

Poeziile din această carte sunt de asemenea publicate și în prestigioasele reviste: „Familia”, „Convorbiri literare”, „Hyperion”, „Alba Iulia Cultural”, „Argeș”, „Expres cultural”, „Cuvânt românesc”, (Spania), „Litere”, „Feed Back”, „Neuma”, „Alternanțe”, (Germania), „Caiete Silvane”, „Revista nouă”, „Nord literar”, „Meridian Cultural Românesc”, „Vatra veche”, „Plumb”, „Arte”, „Portal-Măiastra”, „Spații culturale”, „Surâsul Bucovinei”, „Caligraf”, „Sintagme literare”, „Banchetul”, „Agora literară”, „Caietele Columna”, „Mărturii culturale”, „Urmuz”, „Boem@”, „Tecuciul literar-artistic”, „Reflex”, „Arena literară”, „Helis”, „Pro Unione”, „Ofranda literară”, „Constelații diamantine”, „Leviathan”, „Sintagme codrene” etc.

În prefața cărții criticul literar prof. dr. Delia Muntean a consemnat o elogioasă recenzie.

********************

Scribul, între spini și mărăcini

de Delia MUNTEAN

Vasile Dan Marchiș

Locuitor al unui timp el însuși „răstignit”,

Din neguri de timp, spre neuitare

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare
Redactor-șef al revistei „Familia română”

O prefață are, de obicei, menirea să așeze lumină pe un chip puțin deslușit. Ca regulă generală, cel care scrie un astfel de „text deschizător” spre lectură trebuie să poarte o anumită pecete. Fie că este cunoscător al domeniului, critic sau istoric literar, când vorbim de beletristică, etnolog, atunci când lucrarea este din acest domeniu etc., fie că are forța morală și civică atât de dezvoltată, încât poate „recomanda” o carte, după ce a lecturat-o. În cazul meu, autoarea cărții a apelat să-i scriu un text „premergător”, după ce o ediție primară a beneficiat de o altă prefață și practic rolul metodic al „cuvântului-înainte” s-a consumat. Și a făcut-o cu o argumentație care m-a „mișcat”, Lia fiind la începuturile mele profesionale nu doar o elevă excepțională, dar și un „rezervor de suflet”. Nu pot să spun că eram convins de o inerentă „devenire literară”, dar profesorul și bibliotecarul ce eram atunci și-a pus speranțe. Nu era un liceu de elită, însă la concursurile artistice triumfam, deoarece acești tineri proveneau din medii autentice, puternic impregnate de o bună filosofie populară. Lia și alții din Maramureșul Voievodal, mulți din zona Lăpușului, Chioar, Codru, Năsăud… Erau suficiente câteva elemente de decor și puteai pune de-o „botejune”, de-un „arminden” etc.

În consecință, după citirea cărții sale „Din neguri de timp, uitate”, îmi este facil să exprim gânduri apreciative, chiar dacă textul de față o să vă deruteze prin titlu. „Din neguri de timp, spre neuitare” este sintagma ce se potrivește

Păreri despre… necunoscut

Puiu Răducan

de Puiu RĂDUCAN

De la veritabilul poet al exilului românesc din Canada, bunul meu prieten George Filip, am auzit prima dată despre meseria de prefațator. Da! S-ar putea spune și așa … meserie.

Deși nu mă declar meseriaș în datul cu părerea, am prefațat câteva cărți. Într-o perioadă nemernică prin care trecem, când cartea nu se mai citește nici în școli, ar fi o dovadă clară, sinceră, față de cel care a scris cartea că prefațatorul a citit-o.

Dacă prefațatorul mai este editor și tipograf, mai este o problemă că nu a fost „luată la mărunțiș” cartea? Sigur că nu, dar problema tot există.

Nelu Danci

De data aceasta prefațez cartea unui bun prieten din spațiul virtual, domnul Nelu Danci.

Tot moroșan, ca Vasile Bele, căruia i-am tipărit 4 volume antologice și o carte personală, acum, aici, l-am descoperit pe domnul Nelu Danci. O vorbă înțeleaptă spune că cine se aseamănă se adună, dar noi doar ne asemănăm, urmează să ne și adunăm …

N-aș fi scris despre creația unui om fără să-l cunosc, dar văzând ce scrie, cum scrie, văzându-i patriotismul și căutările-n străfunduri pentru a aduce la „suprafață” obiceiuri, tradiții ale neamului nostru, mai ales din zona de Nord a țării, nici n-am stat pe gânduri când mi-a propus … Și cum să nu scrii despre un om

Spiritul liric în poezia Mihaelei CD

de Al. Florin ŢENE
Preşedintele Naţional al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americano-Române de Artă şi Ştiinţă

PAȘI DE CATIFEA – poezii din sufletul meu pentru sufletele voastre, Editura Globart Universum, Montreal, Canada, 2021.

(Prefaţă)

Fără a se naşte spontan, ca Minerva din capul lui Jupiter, poezia Mihaelei CD din volumul Paşi de catifea e neîndoios expresia momentului nostalgic prin care trece eul poetei cu o activitate complexă în domeniul creaţiei literare, de promotor cultural şi ctitor de reviste.

Evantaiul policrom al activităţilor acestei Doamne a Literaturii Române de pe Mapamond mă îndeamnă să-l reproduc în continuare pentru a-l cunoaşte cititorul: Mihaela CD este scriitor, poet, redactor, cronicar, textier, promotor cultural, artist plastic tradiţional şi digital, este membru al Uniunii Scriitorilor din Canada, membru al World Poets Association – România, Preşedinte World Poets Association – Canada, având cărţi publicate: Binecuvântare şi chin (2019, ed. Celestium, România), Focul din Noi (2020, ed. Celestium, România & Globart Universum, Canada), Uneori elefanţii zboară – carte bilingvă (2020, Globart Universum, Canada).

Este prezentă în numeroase antologii apărute în România, dar şi în străinătate,

ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI – PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA. Volumul 3

PREFAȚĂ
Iată, oameni minunați și fapte binecuvântate!

de Valeria BILȚ

Preiau cu bucurie cuvintele poetului Vasile Bele și le transform în titlu pentru această prefață, întrucât ele se potrivesc întocmai opiniei mele despre întreaga desfășurare de forțe pe care demersul său antologic o realizează, dar și despre fenomenul literar extrem de fertil care se înregistrează în Maramureș și în țară și față de care antologii manifestă o constantă preocupare.

Voluminos și consistent, prezentul tom susține consecvent strategia inițială, cea care a condus la emulația deosebită de forțe creatoare, oameni cu verbul activ și sufletul deschis spre comunicarea propriilor trăiri, cu bucuria împărtășirii cu semenii. Sunt artiști plastici, poeți și scriitori cunoscuți în cadrul  diferitelor și multiplelor evenimente culturale la care au participat, împreună sau nu, cei trei colaboratori la alcătuirea de față. Despre inedita strategie oferă informații însuși inițiatorul, prezentând în prefețe și anunțând în agora vremurilor noastre, Facebook (în prealabil), că intenția sa, devenită între timp cu ușurință și a celorlalți coordonatori, este de a promova cărțile citite prin propriile acte de receptare a lor. În felul acesta vor fi promovați scriitorii, dar și recenzenții  și, mai ales, se va da valoare fenomenului acestuia atât de viu și de complex, care este mișcarea literară din România, chiar dacă nu vor putea fi niciodată cuprinse în vreo antologie toate cărțile ce s-au scris din 2000 încoace, ba nici măcar a zecea parte din marele text al beletristicii românești. Fenomenul este atât de extins, încât este imposibil să epuizezi lista scriitorilor,

EMIL I. BOZGA – PIERDUT PRINTRE RÂNDURI… debut editorial de excepție

„ARS LONGA, VITA BREVIS! – ARTA ESTE LUNGĂ, VIAȚA ESTE SCURTĂ!”

Motto:

„Mă las purtat de gânduri,
De zâmbete, tristețe și fiori,
Mă las purtat de vântul ce adie,
Visuri și șoapte, crez și melancolie”. (Purtat de gânduri)

Vasile Bele

„EGO SUM, QUI SUM!” – (eu sunt cel ce sunt!), parcă vrea să ne spună, EMIL I. BOZGA, cel care debutează în volumul „PIERDUT PRINTRE GÂNDURI”, care se pregătește să vadă lumina tiparului în aceste zile (n.a. mijloc de iulie, 2019). Rugat fiind de un foarte bun prieten, aflat și el în plină ascensiune literară (despre Ionel SIMA vorbesc!) să îmi „arunc ochii”, atunci când timpul îmi va permite, peste un manuscris ce cuprinde „gândurile unui foarte bun prieten” (citez din memorie) de al său, după nume – EMIL, consăteni de altfel, și fii ai Țării Lăpușului – o zonă foarte dragă mie, nu pot decât să îi dau curs – exact atunci când timpul îmi va permite.

Fără titlul unei promisiuni, evident, că răspund pozitiv, dar din motive obiective mail-ul primit rămâne, o vreme, necitit. Și pentru că fiecare lucru are momentul său, îndrăznesc a rosti – acum și aici, este momentul său! Acum este momentul manuscrisului. Îl răsfoiesc, ca de obicei… îl întorc, cât pe față,cât pe dos… și trag o primă concluzie – ÎMI PLACE! Îmi place – îmi spune ceva din interiorul meu. Merită mai multă atenție și-mi promit și mie, și acelui prieten, că voi reveni cât de curând asupra poemelor. Merită atenție. Găsesc acest manuscris – curios, interesant, plăcut la prima citire, real, cu sens în lumea actuală.