Despre OMUL pe care am onoarea să îl numesc PRIETEN

14/06/2021

Cu drag despre OMUL pe care am onoarea să îl numesc PRIETEN, unul dintre puţinii pe care timpul şi situaţiile, mai mult sau mai puţin confortabile, l-au cernut din majoritate.

Despre prof. dr. Teodor Ardelean s-ar putea scrie volume întregi şi tot nu ar fi suficiente pentru a acoperi complexitatea şi măreţia sa, valoarea pe care a oferit-o comunităţii noastre, prin punerea în lumină a tot ceea ce defineşte mai bine un loc: cultura.

Nu ştiu dacă i-am mulţumit vreodată pentru prezenţa sa în viaţa mea, a noastră, mai ales în momentele grele prin care am trecut eu şi familia mea. A fost alături de mine şi de mama mea în cea mai grea perioadă, când tatăl meu, prof. univ. dr. Dorel Cherecheş a urcat la ceruri, onorând, la fel cum a făcut cu multe alte personalităţi care au contribuit major la viaţa şi dezvoltarea oraşului nostru, memoria şi activitatea sa. Mai ales pentru asta, dar şi pentru sprijinul său dat proiectelor pe care le-am gândit şi dezvoltat pentru băimăreni şi pentru Baia Mare, pentru toate sfaturile preţioase şi susţinerea oferită Citește restul acestei intrări »


Primul primar român al Clujului, dr. Iulian Pop (1880-1923), despre „românizarea” comerţului şi industriei în Ardeal

12/02/2021

de Vasile LECHINȚAN

Jurnal din anii ciumei Covid 19

dr. Iulian Pop
(1880 – 1923)

După Marea Unire de la 1918, atenţia generală a oamenilor politici români era îndreptată spre înlăturarea marilor nedreptăţi din perioada dominaţiei ungare din Transilvania. Printre aceste nedreptăţi se număra şi maghiarizarea oraşelor inclusiv prin interzicea accesului românilor la meserii, comerţ, industrie şi, în general, în instituţii şi unităţi economice din oraşe. În Cluj, de exemplu, la Şcoala de ucenici comerciali nu era niciun elev român până la 1918 şi foarte puţini la meserii – aflăm dintr-o scrisoare a primarului Clujului, dr. Iulian Pop, din 1922 (atunci şi directorul Eforiei Căminului de ucenici), către ministrul industriei şi comerţului. El atrăgea atenţia că pentru dezvoltarea viitoare a României întregite era o prioritate indiscutabilă susţinerea şcolilor de ucenici, unde să aibă acces, în proporţie corespunzătoare, şi românii. El vorbea de necesitatea „românizării” industriei şi comerţului în acest sens, nu în sensul purificării etnice, Citește restul acestei intrări »