Primăvară

de prof. Maria BEZER,
Director al Gimnaziului „Al. Donici” din satul Ciuciuleni, Hânceşti,
Republica Moldova

Croindu-şi drum la asfinţit,
Trecu o stea aievea,
Povestea ei prin clipocit
În lac se oglindea.

Iar din priviri noi ne şoptim
Cuvinte înţelese,
Spre bolta noastră de ponim
Cu fală între vise.

A apărut revista „SPAȚII CULTURALE”

Poetul maramureșean Vasile Dan Marchiș este publicat cu un consistent grupaj de 11 poezii în numărul 81, martie-aprilie 2022, al revistei Spații Culturale la paginile 47-48.

În cuprinsul revistei:

V.M.T.: „Despre obrăznicie”/ pag. 1

Petrache Plopeanu: „Războiul subiectiv”/ pag. 2

Fapte culturale – „Salonul artelor”/ pag. 4

Vasile Ghica: „Surâsuri migdalate”/ pag. 5

Maria Pal: Poeme/ pag. 6

Dumitru Augustin Doman: Poeme/ pag. 8

Leon-Iosif Grapini: „Clipa deloc așteptată”/ pag. 9

Paul Spirescu: Poeme/ pag. 10 

Un mărțișor eu dăruiesc

de Elvira RĂCEALĂ

PRIMĂVARĂ mult dorită;
Astăzi fii binevenită!
Un mărțișor eu dăruiesc,
Acelora care-i iubesc!
Prieteni reali și virtuali,
Și mai ales cei ,,speciali”
Ce-n pagină mi-au fost loiali!
Să aveți în suflet primăvară,
Indiferent de intemperii,
Să nu uitați că timpul zboară
Și să vă faceți bucurii! 

Diplomaţia minunată a florilor

de Vasile LECHINȚAN

Jurnal din anii ciumei Covid 19

Am fost astăzi la Grădina Botanică, cel mai frumos şi mai mângâietor sufleteşte centru al Clujului, cu feeria lui de flori multicolor înflorite, momentan fiind paradisul lalelelor. Cele de pe „platoul Florian Porcius” – aşa îl numesc eu ad-hoc, pentru că acolo e statuia marelui botanist de origine năsăudeană – sunt pe deplin înflorite acum, urmează să se deschidă multe şi de la marginea aleii de la intrare, de o parte şi de alta, spre statuia „Domnului Florilor Clujene”,

Se întorc acasă rândunele

de Gabriela Gențiana GROZA

Soarele este din ce în ce mai darnic cu vietățile: plante, animale și oameni. În câte o zi, este mai frig, dar se simte sosirea anotimpului în care are loc înviorarea naturii. Iarna pleacă de la noi în alte țări. Se duce acolo unde este așteptată cu nerăbdare de copii. Aceștia au gata pregătite săniuțele, patinele și schiurile, ca să se bucure de neaua albă și pufoasă. La noi, în prag de primăvară, ghioceii, primulele și brândușele colorează poienile și pajiștile. E o plăcere să vezi cum în parcuri și în grădini mugurii arborilor cresc din ce în ce mai mult, cu fiecare zi a lunii lui Mărțișor. Pământul e mai cald, iar printre ierburi mișună de zor gâze și viermișori. Insectele și-au depus toamna trecută oușoarele sau și-au ascuns larvele prin locuri ferite de ger. Gâzele sunt puține acum, la început de primăvară, dar în curând se vor înmulți foarte repede. Primăvara, în grădinile cu pomii roditori înfloriți, se aude zumzetul albinelor și al bondarilor care culeg polenul și îl poartă pe căpșor și pe piciorușe, din floare în floare. Numai astfel pomii vor da fructe dulci și zemoase. Dar, pe lângă insectele folositoare, sunt și altele, cum ar fi muștele și țânțarii… Umblă nestingherite de nimeni prin gunoaie, unde își găsesc hrană multă. Se așază apoi nepoftite peste tot, pe legume și fructe, pe hrana oamenilor, și împrăștie microbii luați pe corpul lor. Dar știm noi cine le vine de hac!

GINGAŞI GHIOCEI

de Gabriela Genţiana GROZA

Dezgheţ timpuriu –
veveriţe în joc
pe ramuri de brad

Cine crede că putem trăi fără să visăm, fără să simţim vietăţile aflate în preajma noastră,  fără să ne imaginăm cum se minunează ghiocelul de frumuseţea zambilei, devine un robot ce aleargă mereu după ceva ce nu va afla, poate, nicicând pe pământul fremătând de viaţă…

Iată de ce am avut momente de împlinire sufletească scormonind în dăruirea pentru frumos a copiilor din clasa germană maternă VG3, membri ai cenaclului Poesis de la Colegiul Naţional ,,George Coşbuc” din Cluj-Napoca. Copiii au pornit de la cuvinte kigo de primăvară (anotimp, în japoneză). Elevii şi-au încercat condeiul în scrierea micropoemelor haiku, oferind împătimiţilor de  lirică niponă mici bijuterii literare. Din citirea lor aflăm emoţiile care le încearcă sufletul la vederea unui ghiocel, a unei rândunici, a unui strop de apă, a norilor pufoşi…

PÂNĂ UNDE?

 

Daniela Cecilia Bogdan e membră a Cenaclului literar „Elena din Ardeal” din Târnăveni (judeţul Mureş), activând constant din anul 2000. A colaborat cu poezie şi proză la cotidienele: „Gazeta Târnavelor” din Blaj, „Info Târnava Mică” din Târnăveni, „Informaţia săptămânii” din Mediaş, „24 de ore mureşene”şi „Cuvântul liber” din Tg. Mureş şi revista „Ambasador” din Tg.Mureş, revista „Vatra Chioreană” din Copalnic Mănăştur, revista „Bibliotheca Septentrionalis” din Baia Mare.

A  fost inclusă în antologia „Miroase a tei orăşelul meu de provincie”, de Răzvan Ducan, Editura Tipomur, Tg. Mureş, 2002; „Îmblânzitorul de timp”, de Nicolae Băciuţ,  Editura Tipomur, Tg. Mureş, 2003; „Cenaclul literar din Târnăveni – 50 de ani de existenţă”, de Răzvan Ducan,  Editura Nico, Tg. Mureş, 2006; „Galaxia valorilor” de Romeo Soare şi Dorin Borda, Casa de editură Mureş, 2007; „Dicţionarul scriitorilor români de azi”, Iaşi, 2011.
Este redactor la revista religioasă „Slovă creştină”, editată de Parohia ortodoxă, Târnăveni VI.
Este redactor la revista „Târnăveniul cultural”.
A fost invitată la emisiuni în direct la Televiziunea Antena-Serv Târnăveni, la Radio Poliglot  Târnăveni,  Studioul Teritorial de Radio, Tg. Mureş.
Activitate publicistică şi editorială:
A debutat cu poezie în cotidianul „Târnava”, în anul 1993 şi cu publicistică în ziarul „Gazeta Târnavelor”, în anul 1999.
A debutat în volum în 2002, cu Runele albastre, poeme, Editura Tipomur, Tg. Mureş.
A mai publicat volumele:
Biruinţa numelui, poeme, Editura Tipomur, Tg.Mureş, 2004;
Când rănile-nfloresc, publicistică, Editura Tipomur, Tg.Mureş, 2005;
La un pas de viaţă, poeme, Editura Nico, Tg.Mureş, 2006;
Piatra vinovatului, poeme, Editura Nico, Tg.Mureş, 2007;
Timp şi răstimp, publicistică, Editura Nico, 2007;
A şaptea faţă a lunii, publicistică, Editura Nico, 2007;
Trecutul la locul lui, publicistică, Editura Ansid, 2009;
Despletire de fluturi, poeme, Editura Cezara Codruţa Marica, 2010

PÂNĂ UNDE?

„Până unde, până unde,
Sângele se tot ascunde?”

 Pân-acolo, unde-n vară
Iarba se va îmbrăca în ceară.

 Până-acolo, unde-n cânt
Zboru-şi va lua veşmânt.

 Pân-acolo, unde-n seară
Vorba nu va fi povară.

 Până-acolo, unde-n fiu
Timpul nu va fi târziu.

 Până-acolo, unde-n faţă
Moartea se va face viaţă.

 Până-acolo, până unde-i
Foc în sângele secundei.

Primăvara

de Mirel GIURGIU

Primăvara ochiul pleacă la cules de nestemate verzi cutreierând aleile răsfăţate de sori glumeţi ce scriu în dansul lor epigrame scăpărătoare de luciri scurte, adesea înşelătoare. Aerul tot mai blând răsuceşte cercuri tot mai largi de lumină, tot mai încăpătoare şi mai avide în câmpul visărilor unduitoare animate de crescendoul viorilor invizibile. Muzele verzi adună luciri de izvoare în căuşul mâinilor, deşteptat gurilor noastre însetate de prospeţimi regăsite. Echinox al înfiripării transparente pe fond de muzici aiuritoare, primăvara este asceza înaripată planând către verdele lumilor intermediare acolo unde cei muritori îşi caută nemurirea contemplând feţele îngerilor, captivate de nimbul divinităţii. Primăvara – prima noastră vară, vrea parcă să ne încredinţeze încă o dată limpezirilor din aerul parfumat prin care se zăreşte „Paradisul pierdut” de fiecare dintre noi, de multe ori uitat în ungherele copilăriei. Mai ştim, oare, să îmbrăcăm haina cea nouă, haina de sărbătoare, cu dezinvoltura care se potriveşte atunci când te preumbli prin livezile merilor ce dau în floare? Pot, oare, harfele crengilor înfiorate de murmurul vântului să ne redea muzica depărtărilor spre care alergam altădată, convinşi că dincolo de deal vom atinge cu mâna linia orizontului?

HAIKU (VI)

de Gabriela Genţiana GROZA

**** 1. S-au dus Babele –
miros de pământ reavăn
sfinţeşte livada

**** 2. Pe geamul vagonului
lucesc picături –
zâmbet de prunc

**** 3. Chitara şi flautul
îngemănate
cheamă berzele