de Simona MIHUȚIU
Încă de la primele pagini am avut plăcuta surpriză să constat că Mihaela „vede lumea prin ochii proprii” într-o manieră foarte apropiată de a mea, referitor la rolul social pe care îl are scrisul, ca formă de comunicare.
Într-adevăr, nu am cum să nu-i dau dreptate privind necesitatea, impetuoasă în zilele noastre, de a promova morala, ceva valorizant, ca formă de combatere a unui universalism prost înțeles, pentru că „scriitorul, ca om de bază al cetății, se implică prin opiniile sale în viață cetății”. Autoarea, convinsă de importanța scriitorilor de azi, deplânge lipsa tot mai vizibilă a valorilor moral-creștine în societate, la nivel mondial. În opinia mea, această înțelegere defectuoasă a oamenilor cu privire la globalism, absolutizându-l în forme hidoase, este o strategie bine planificată. De admirat faptul că paginile acestei cărți îmi dezvăluie o personalitate empatică și luptătoare.
Un alt semnal important dat de Mihaela CD este acela legat de modul prin care un autor își transmite mesajele dacă vrea cu adevărat să ajungă în inima cititorilor și să fie înțeles sau să transmită emoție. Într-adevăr, asistăm de câteva decenii, fie la vulgarizarea literaturii, fie la o încifrare, pe alocuri schizoidă a unor autori, care se fac înțeleși doar lor înșiși, dar nu reușesc să transmită nici ideile, nici trăirea interioară.
Ceea ce face Mihaela CD și domnul Johnny Ciatlos Deak (editura Globart Universum) este Citește restul acestei intrări »