DE LA LATINĂ LA LIMBILE ROMANICE: MATERNITATEA ILUSTRATĂ ÎN PROVERBE

20/05/2019

de CS dr. Adelina Emilia MIHALI

Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
Cluj-Napoca

Potrivit religiei creştine, din Haosul preexistent, Dumnezeu a creat lumea: cerul şi pământul, plantele şi animalele şi omul pentru a stăpâni şi lucra pământul. Alături de bărbat, Dumnezeu a făcut femeia, să-i alunge singurătatea şi să-i fie sprijin la greu.

De-a lungul timpului, femeii i s-au atribuit mai multe roluri (fără a i se nega însă acela de procreare, cel mai important factor în perceperea femeii ca personalitate): de la casnică, agricultoare, moaşă până la implicarea ei în politică şi chiar la statutul de „business woman” din zilele noastre.

În Roma anticǎ, în Grecia sau mai târziu, în Evul Mediu şi pânǎ aproape în zilele noastre, obligaţia moralǎ a femeii era aceea de a da naştere la cât mai mulţi copii, aceștia ducând mai departe numele şi religia familiei (transmisibilă pe linie paternă), de aici şi interzicerea celibatului. Pe drept cuvânt „condiţia de dependenţă şi subordonare a femeii ateniene este vizibilă în primul rând în viaţa fetelor nemăritate şi în modul cum ajung ele să se căsătorească” (Flacelière 2006: 62). Sterilitatea reprezenta un motiv de divorţ, de repudiere, femeile care nu puteau avea copii fiind marginalizate de societate. Interdicţia de a se sustrage legilor firii, de a folosi leacuri sau practici magice cu efect contraceptiv era o cerinţǎ a religiei, fie cǎ vorbim de religia casnicǎ a romanilor, fie de creştinismul de mai târziu.

În Evul Mediu, scopul mariajului rămâne procrearea. Citește restul acestei intrări »


DE LA LATINĂ LA LIMBILE ROMANICE: CONDIȚIA SOȚIEI REFLECTATĂ ÎN PROVERBE

15/11/2018

 

de CS dr. Adelina Emilia MIHALI

Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
Cluj-Napoca

Considerată o „limbă moartă”, latina nu mai este privită ca matricea creatoare de civilizaţie, limba înțelepților antici, fiind studiată puțin în școala românească. Datorită acestor prejudecăţi, intenţia noastră este de a oferi o modalitate de abordare a limbii și a culturii latine, atât în școală, cât și în afara ei, astfel încât elevii să facă o serie de conexiuni între trecut și prezent, între mentalitatea populară, cultură și aspectele lingvistice.

Condiţia femeii a fost reflectată în proverbele și cugetările latinești, ele fiind o oglindă a mentalității colective. De la agricultoare la economistă şi până la implicarea ei în politică, femeia a fost nevoită să se supună patului procustian al comunităţii din care a facut parte. Aflatǎ pânǎ la cǎsǎtorie sub tutela tatǎlui, odatǎ cu pǎrǎsirea casei pǎrinteşti, în Roma antică, femeia intrǎ sub autoritatea soţului, care are, prin religie, drept de viață și de moarte asupra membrilor familiei. Atât averea, titlul, cât şi credinţa religioasă se transmit pe linie paternǎ. Dat fiind faptul cǎ în Roma vorbim, în perioada arhaică, de o religie casnicǎ, soţul e cel ce impune religia în casa sa, astfel cultul o face pe femeie subordonatǎ. Bǎrbatul oficiazǎ ceremoniile religioase asistat de soţia sa, care, deşi nu deţine vatra sacrǎ, are datoria de a vechea ca focul sacru, simbolul credinţei şi protectorul familiei, sǎ nu se stingǎ. Menţionǎm cǎ femeia nu poate fi liberǎ şi stǎpânǎ pe ea nici dupǎ decesul soţului. De regulǎ, înainte de moarte, el îi cǎută un tutore sau îi alege un al doilea soţ. Abia în timpul împǎratului Hadrian, femeile nu mai au nevoie de tutore şi pot deveni chiar ele tutorele copiilor lor, în cazul în care cel de drept manifestǎ un comportament neadecvat.

Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 330 (16-31 iulie)

31/08/2016

Cosanzeana

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Calul troian. Cu câteva mii de ani în urmă, în Asia Mică, aproape de strâmtoarea Dardanele, era o cetate mare, frumoasă, bogată şi puternică, numită Troia. Făcea comerţ pe mare şi pe uscat, avea armată numeroasă şi bine înzestrată. Regele Priam conducea cu înţelepciune, şi poporul era mulţumit. La un moment dat, această cetate a fost atacată de greci. Nu discutăm aici cauzele acestui război, important este că cetatea a fost asediată multă vreme, dar duşmanii n-au putut să pătrundă. Atunci au recurs la un şiretlic: au construit din scânduri un cal uriaş. În abdomenul calului s-au ascuns câţiva soldaţi curajoşi, un fel de comando de astăzi. Armata grecilor s-a retras din jurul cetăţii, dând impresia tuturor că se simte învinsă şi renunţă la luptă. La una din porţi a rămas „calul”. Când s-au pierdut în zare grecii, troienii au ieşit bucuroşi din cetate. Se simţeau învingători. Au socotit că grecii le-au lăsat calul acela drept cadou şi l-au băgat în cetate. S-au pus pe chef până noaptea târziu, cu mâncare, băutură, cântece, jocuri şi toate cele obişnuite în asemenea împrejurări. Rând pe rând, demnitari, ofiţeri, soldaţi şi locuitori, obosiţi, beţi, au adormit fără grijă. La miezul nopţii, soldaţii greci ascunşi în pântecele „calului” au ieşit din ascunzătoare, au ucis cei câţiva paznici care dormitau la poartă şi au deschis. Mulţimea armatei greceşti a dat năvală în cetate, au semănat moartea şi groaza şi au devenit stăpâni. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ ‒ Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 329 (1-15 iulie)

26/07/2016

foto_Amza Jucan_gr_20140918_180808

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Folosiți orice prilej și rugați-vă fierbinte lui Dumnezeu să fie pace. Nori grei se ivesc la orizont. Să ne ferească Dumnezeu țara și pe noi înșine de tot răul și primejdia!

*

O nouă colectivizare? Am aflat cu profundă indignare că Ministerul Agriculturii face presiuni asupra Patriarhiei Române ca să încheie un protocol, în baza căruia preoții să fie obligați să participe la campania de convingere a țărănimii de a se înscrie în asociații agricole.

Poate în alte părți, în alte țări, ideea înființării de asociații agricole să se prindă, să crească, să înflorească și să dea roade. Se poate! La noi încă nu s-au șters amintirile anilor 1960-1962, când, târâș-grăpiș, țărănimea română a fost constrânsă ca să se înscrie „de bună-voie și nesilită de nimeni” cu pământ, vite, atelaje și brațe de muncă în întovărășiri și apoi în colective agricole. Armate de propagandiști cutreierau satele, mergeau din casă-n casă și promiteau marea cu sarea, doar-doar vor putea să lămurească pe cineva. Nu se sfiau să recurgă la bătăi, arestări, condamnări. Ca să fie mai convingători, obligau preoții să însoțească echipele respective. Cei care nu voiau să se alăture erau sancționați. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 328 (16-30 iunie)

10/07/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Paris_foto_Monica HajduSinuciderea omului alb. În lume sunt mai multe rase de oameni. Predomină, însă, rasele albă, galbenă și neagră. Dintre ele, rasa albă este considerată vârful de lance al culturii și civilizației umane din vremea noastră. Răspândită la început pe continentul european, extinzându-se treptat pe continentele american și australian, rasa albă a dat lumii cele mai de seamă invenții tehnice, cele mai bune opere de artă. Această rasă are nivelul cel mai ridicat de viață, a acumulat bogății imense, a stăpânit sute de ani aproape tot restul lumii, sub formă de imperii coloniale. Ideologia ei, concepția ei despre lume și viață, este tributară filosofiei greco-romane și religiei creștine. Rasa albă a dat lumii cei mai de seamă oameni de știință, cei mai mari poeți, scriitori, pictori, muzicieni, creatori, inventatori etc. Rasa albă a deținut forța militară cea mai puternică în lume, reușind să stăvilească invaziile asiatice din ultimele două milenii. Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 327 (1-15 iunie). Fragmente

26/06/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

foto_Delia FloreaDragii mei enoriași! Hristos S-a-nălțat!

Cancerul Europei. Circulă pe internet textul unui protocol (memorandum), care ar fi fost încheiat în 2014 între Uniunea Europeană și guvernul Greciei, în vremea când această țară se zbătea între viață și moarte, datorită datoriilor uriașe pe care le avea. Documentul cuprinde condițiile ce ar fi fost impuse țării respective, pentru ca să i se acorde ajutoarele bănești necesare ieșirii din criză. Clauzele respective ar trebui puse în practică din toamna anului 2016, până în 2020. Ele priveau însă și alte state europene, fiind ca un fel de „buchet” de obiective, pe care uniunea și-ar fi propus să le realizeze. Am citit și ne-am cutremurat. Să dea Dumnezeu ca documentul respectiv să nu fie oficial, să fie o diversiune sau orice altceva, dar să nu fie pus niciodată în practică nici în Grecia, nici în alt stat al Europei.
[…]
A comenta aceste prevederi ar necesita cărți întregi. O concluzie se impune: dacă acest memorandum (protocol) între Uniunea Europeană și guvernul Greciei este adevărat și el urmează să fie pus în aplicare începând din această toamnă, este un semn clar al începutului sfârșitului. Ne-am pus multe speranțe în Uniunea Europeană când am aderat la ea, dar ușor-ușor ne dăm seama că nu este ceea ce am căutat. Amestecul brutal în politica, economia, în viața statelor componente, tendința de a le transforma în colonii, tendința de a face din cetățenii statelor componente niște marionete, niște cifre statistice, Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 326 (16-31 mai)

13/06/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași! Hristos a înviat!

Proverbele – oglinda lui Dumnezeu.
SfTreime_RubliovPoporul român a fost conștient întotdeauna – și a mărturisit aceasta de câte ori a avut prilejul – că există o forță supranaturală creatoare și conducătoare a lumii. Întreg folclorul românesc vorbește despre aceasta. În lucrarea de față, ne-am oprit asupra proverbelor, mai cu seamă că avem în curs de apariție un serial de patru volume de proverbe religioase românești, din care primul a apărut deja. În perspectivă, ne propunem ca, după apariția celor patru volume, să sintetizăm materialul respectiv și să realizăm o sinteză pe tema Teologia și proverbele românești, așa cum am făcut cu alte noțiuni reflectate în paremiologia românească (justiția, Sf. Taine, spre exemplu). Trimiterile din lucrarea de față se fac la cele zece volume ale lui Iuliu Zanne. Citește restul acestei intrări »