CUM PERCEPEM NOȚIUNEA DE SCRIITOR SAU JURNALIST/PUBLICIST

28/05/2020

de Vasile Dan MARCHIȘ

Marii poeți Mihai Eminescu și Nicolae Labiș care în timpul vieții lor n-au primit niciodată un premiu pe plan literar, primul fiind declarat după moartea sa poetul național al României, iar al doilea prin capodopera Literaturii Române, Moartea căprioarei, scrisă la vârsta de 19 ani și alte poezii de o valoare inestimabilă ce dau verdictul că azi nu avem poeți români în viață la asemenea nivel poetic. Sigur că poeții respectivi au expus materiale literare demne de alte secțiuni: eseuri, articole prin care au redat evenimente care s-au desfășurat în sfera lor de activitate și nu numai. O întrebare persistă de zeci de ani printre cetățenii vorbitori de limbă română și nu numai. În timpul vieții acestor poeți, nu s-au desfășurat concursuri sau festivaluri de poezie prin care marii poeți menționați aici Mihai Eminescu și Nicolae Labiș să poată accede la un premiu în acest sens? Aceștia și mulți alții cum ar fi marele poet Radu Gyr închis în diferite temnițe comuniste, Citește restul acestei intrări »


Într-o lume

27/05/2020

de Vera TEREBEȘI

Într-o lume atât de perfidă și ignorantă… ce poate fi mai frumos decât un mac roșu aprins ce se ridică fără teamă să atingă cerul?… un mac ce se lasă învăluit în șoapte de dragoste suflate de adieri blânde de vânt, înconjurat de aerul înmiresmat de primăvară târzie… plouat cu picături să crească… Tu, adiere dulce a primăverii, care ne aduci cuvinte dulci prinse în buchete de versuri și cânți, fără întrerupere, în ritmul bătăii inimilor noastre… ne îndemni să ne oprim din zbuciumul trăirilor de zi cu zi, pentru a ne regăsi părți pierdute ale sufletului, pentru a ne căuta compasiunea și frumusețea interioară în mormane de idei răspândite în societate conform cărora trebuie să gândim cum am fost învățați, pentru a putea supraviețui și pentru a nu părea că suntem oameni cu slăbiciuni… Cât de pregătiți suntem să înțelegem că bunătatea și sensibilitatea sunt de fapt putere, darul de a ne accepta este supremație, iar iubirea este darul cel mai de preț ce ne-a fost dat?… De multe ori am trecut fără să observ macii în unduirea lor după raze de soare, istoviți în a lor rezistență în bătaia vânturilor, mult prea sensibili, dar triumfători în competiția cu timpurile necruțătoare… Pe atunci, nu știam că știu să iubească atât de frumos… Citește restul acestei intrări »


NU E TOT UNA A FI PĂCĂTOS CU A FI BOLNAV

19/05/2020

de Vasile Dan MARCHIȘ

Este o datorie sacră ce se spune aici. „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Da e ok, trebuie dat „cezarului”, taxe, impozite și să respectăm legile țării. Dar ce să dăm concret lui Dumnezeu? Să respectăm poruncile și să ne rugăm la vreme de necaz, să-i ajutăm pe cei nevoiași, însă Dumnezeu nu ne cere o variantă prin care putem muri, ci să alegem alta dacă avem posibilitate, fără să ne abatem de la credință.

O persoană care a furat o găină că n-a avut ce mânca, devine prin săvârșirea acestui fapt păcătoasă, Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (III)

29/01/2020

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

Grafica realizată de Maria Dima

Studenta îl studie cu atenţie. I se păru că este cam ciudat cu aceste explicaţii. „Poate s-a şocat de la accidentul tragic produs. Probabil ţinea mult la soţie”, găsi ea explicaţia, după ce se gândi că bărbatul din faţa sa, arată superb. Mult mai bine, decât toţi colegii ei de an. Ba, chiar decât cei din anii mai mari sau mai mici…

– Ne vedem la prezentarea de modă, săptămâna viitoare. Eu sunt Andra, se recomandă tânăra.

– Ginică Iulian, spuse bărbatul. Vom veni cu siguranţă.

Fata pleca unduindu-se lasciv, în timp ce Iulian o privi atent până ce silueta acesteia dispăru complet din raza privirii sale. Citește restul acestei intrări »


Picături

21/01/2020

de Vera TEREBEȘI

Picături… de ploaie, de lacrimi… de iubire… căzute din norii visurilor, purtate pe aripile gândurilor… peste pământuri aride în speranța că va răsări un mugur de floare… cândva… picături ce se aud pe la streșini… în ritmul muzicii sufletului… care ușor se transformă în fulgi de nea… la atingerea suflului rece al iernii, al gândurilor de nepăsare, al intereselor, al gândurilor noastre de egoism în momente tulburătoare de confuzie, din dorința de supraviețuire al eului… picături… de lumină, de dor, de șoapte, de frumos, de bine… de suflet… care pot răcori inimile înfierbântate și fac să nu mai ardă… Aștept să vii, iarnă… cu fulgii tăi de zăpadă… Citește restul acestei intrări »


Nu ai vrut…

16/01/2020

de Vera TEREBEȘI

Nu ai vrut să devii toamna mea… te-ai lăsat purtată de vânturi reci și ninsori viscolite în nopți târzii ale gândurilor sumbre care te-au istovit cu ale lor neliniști… Nu ai știut că ale tale frunze scuturate, din prea multă iubire, trebuie să fie distruse în mii de bucăți, ca apoi să fie adunate și din cenușa lor să se nască un alt timp al sentimentelor, un anotimp mai frumos al gândurilor, o nouă etapă în evoluția simțirilor?… Nu ai înțeles că frunzele tale trebuie să se piardă pentru a înțelege că a sosit timpul să se regăsească?… Nu ai observat că e nevoie să ne transformăm în ceva mai bun și mai frumos pentru a putea iubi acest timp cu toate culorile ei sure și ruginii? Toamnă, te-ai răcit uimitor de repede, te-ai îndepărtat în ce a contat pentru tine… nu ai vrut să riști, Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (II)

10/01/2020

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

– Bine, dar cu maşina mea, spuse Iulian. La ce oră doriţi să vin să vă iau?

– Ar fi bine cât mai de dimineaţă. Să avem timp suficient pentru tot programul, răspunse femeia.

La Călăraşi au ajuns repede. Drumul nu a fost prea aglomerat la ora aceea matinală.

– Oprim la ai mei, să luăm barca, cortul – pentru că rămânem pe insulă noaptea – şi încărcăm mâncare din belşug. Mama ne-a pregătit numai bunătăţi. Am vorbit cu tata şi ne-a pregătit tot ce ne trebuie pentru excursie.

– Poftiţi, poftiţi, domnule profesor. Adela ne-a vorbit atât de frumos de dumneavoastră! spuse mama acesteia. Fiica mea vă admiră mult. V-aţi iubit mult soţia şi îi sunteţi încă fidel… aveţi grijă, cu atâta dragoste, de fiul dumneavoastră… Dar serviţi micul dejun – o cafea cu prăjituri… de casă… şi o omletă cu şuncă şi caşcaval. Am cules din grădină câteva roşii proaspete, castraveţi, ardei, ceapă verde, frunze aromate de busuioc şi v-am făcut o salată regească.

– Nu doresc să vă deranjez prea mult, sunteţi atât de amabilă… spuse bărbatul.

– Dar nu este niciun deranj. Chiar ne face plăcere. V-am făcut prăjituri delicioase şi pentru drum, spuse femeia bucuroasă.

– Iar eu v-am pregătit barca, cortul şi tot ce aveţi nevoie pentru mica excursie, spuse tatăl Adelei, Citește restul acestei intrări »