Reportaj cu surprize

05/03/2021

de Leon-Iosif GRAPINI

Leon-Iosif Grapini

Vreau un reportaj de la țară, zice directorul departamentului de știri așezat confortabil în scaunul său, am evitat să spunem scaunul directorial ca să eliminăm o repetiție ce ar putea fi supărătoare, un reportaj dintr-un sat, și te duci acolo, nu aș putea să mă duc dincolo, îndrăznește reporterul să întrebe, o întrebare moarte nu are, dacă nu are, poate e de acord să-l trimită unde a propus, adică în satul lui natal, fiindcă nu a mai fost de luni de zile, cu munca asta sufocantă nici timp să moară nu-i mai rămâne, să vadă ce-i mai fac părinții și surorile, dar întrebarea moarte are, căci directorul îi răspunde scurt, nu, vei merge unde spun eu, într-un sat din creierul munților, la tine acasă, în câmpie, nu găsim ceea ce mă interesează, vreau să văd o stână pe un tăpșan de munte, un balmoș făcut de baci în colibă, un război de țesut, o șezătoare și ce mai găsești, să văd eu e, așa, o vorbă, doresc să vadă orășenii și să simtă pulsul de la țară, îl iei pe cameraman și pleci chiar în seara aceasta, mâine-dimineață ești acolo.

A condus toată noaptea, câteva sute de kilometri, cameramanul a dormit mai tot drumul, e preferabil așa, trebuie să aibă ochii odihniți când se uită prin ocular, Citește restul acestei intrări »


DACĂ AŞ FI O CARTE…

25/02/2021

de Andreea ȚÎMBALĂ
Chișinău

Bună, mă numesc „Cărticica Veselă”. Eu sunt o minunată cărțulie, exact pentru tine.

Coperta mea este de culoare albastru pal. După cum vezi, eu sunt foarte atent și foarte frumos aranjată.

Priveşte coperta mea, cotorul meu, filele mele, scrisul meu îngrijit şi lin, dar cea mai importantă şi cea mai interesantă parte a mea sunt textele, citatele, poeziile şi poveştile mele. Am tocmai 266 de pagini pline cu desene şi multe culori frumoase.

Copii, voi ştiți cum am ajuns eu să fiu o carte şi câte lucruri au făcut pentru mine oamenii până să mă întocmească?

Mai întâi poetul, Citește restul acestei intrări »


Frumusețea nu încetează

16/02/2021

de Cornel MĂRGINEAN

Cornel Marginean

Frumusețea nu încetează prin moarte. Cred că frumuseţea este imună şi nemuritoare. Dar cum? Dacă privim un chip frumos de femeie arareori ne închipuim imediat același chip fărâmat după dispariția fizică a acelei femei. Nu este vorba despre un refuz al viitorului unei frumuseţi, ci despre o certitudine involuntară şi presimţită a bărbaţilor.

O lecție dură a vieții o oferă chipurile păstrate pe crucile unui cimitir. Din ceramica lipită efemer pe piatra crucilor privesc ochii rămași vii. Privirea acelor ochi luptă cu întreaga enormitate de timp ce înseamnă pentru om eternitatea. Nimeni nu poate, privind fotografiile femeilor dispărute, să realizeze dispariția acelor priviri ai unor ochii păstrați deschiși pentru totdeauna.

Oameni din triburi îndepărtate nu acceptă, Citește restul acestei intrări »


Apele dintre două lumi!

03/02/2021

de Mioara ARDIELEANU

 

Suntem cu toţii în noroi, dar unii privesc la stele. – Oscar Wilde
Prietenia rămâne oglindirea în alter-ego. – Constantin Brâncuși

La doi pași de noi, o lucrare de anvergură a pus stăpânire pe gândurile Seniorilor, podul ce leagă cele două maluri ale Dunării, malul între Galați și Brăila cu malul tulcean, care ar fi asemenea celebrului pod Golden Gate din San Francisco, și considerat că va fi al treilea pod din Europa din punct de vedere al deschiderii centrale și al lungimii sale.

După ridicarea celor două turnuri, ce vor fi practic cele mai înalte construcții din România va urma operațiunea de ridicare a unor uriașe cabluri de oțel care vor susține tablierul podului.

Curiozitatea înnăscută a Seniorilor nu are astâmpăr… așa că, hai iute o drumeție până la pod, să vedem cu ochii noștri minunea de lângă noi.

Ajunși cu o mașină până acolo, drumul înapoi spre oraș se va face pe jos, în spiritul DDV3-ului, doar vreo 15 km, pe malul Dunării, să ne liniștim simțurile și să ne încărcăm cu multă energie pozitivă.

Dar Dumnezeu cu înțelepciunea sa, ce-a zis, ia să vedem Seniorii noștri cum vor reacționa Citește restul acestei intrări »


La colț

02/02/2021

de Leon-Iosif GRAPINI

Stau bosumflat la colț, puțin spus, bosumflat am fost la început, când eram convins că e o pedeapsă de scurtă durată, acum sunt supărat, amărât, se pare că nu au de gând să mă elibereze din întristarea ce mă cuprinde din ce în ce mai tare, înțeleg acest lucru privindu-i cum trec indiferenți pe lângă mine, fără să-mi arunce măcar o privire, semn că m-au iertat și că îmi voi relua locul obișnuit în camera mea. Vorbesc de iertare ca și cum aș conștientiza o greșeală comisă cu intenție sau din neglijență, dar vă asigur cu totală sinceritate că nu mă fac vinovat de nimic. Le urmăresc mișcările, amândoi, după ce m-au trimis la colț, s-au apucat să facă ordine și curățenie în odaia mea, deși, nu vă mint, dezordine ori mizerie nu mi se pare că este, însă, dacă au considerat că se impune o curățenie și o aranjare a încăperii, așa o fi, ei știu mai bine ce și cum. Cu certitudine, pun ceva la cale, dar ce, dacă e așa, numai ei au de știre, iar de întreprind ceva pe ascuns, fără ca eu să fiu părtaș, cu atât mai mult nu-mi vor face cunoscute intențiile lor. Bănuiesc că va urma ceva neplăcut, supărările te împing la bănuieli și la gânduri negre, te fac să crezi că se va întâmpla ceea ce este mai rău pentru tine, oricum, în cele din urmă tot îmi voi da seama, ce urmează să se petreacă se va petrece, bine sau rău, voi vedea, răbdare, îmi spun, și voi afla, dar poți fi răbdător când stai la colț fără să ți se spună motivul, nu poți.

Când au venit după mine, erau joviali, curioși și dornici să ne aibă, așa cum sunt toți tinerii căsătoriți, noi eram o droaie, Citește restul acestei intrări »


Ioana Dragotă – 8 ani fără tine!?

22/01/2021
Ioana Dragota_2

Ioana Dragotă
(22 mai 1959 – 22 ianuarie 2013)

IOANA ADELINA DRAGOTĂ, născută ULICI. 22 mai 1959, Rona de Jos – 22 ianuarie 2013, Cluj-Napoca (în spital). Fiica lui Petru, tehnician veterinar, şi a învăţătoarei Maria. Soţia avocatului Emilian Dragotă (decedat în anul 2009). Mamă a doi băieţi: Emilian, licenţiat în psihologie, şi Rareş, student la ISE Cluj-Napoca. Absolventă a Facultăţii de Matematică a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi a Facultăţii de Psihologie, Universitatea „Spiru Haret”. Doctorand în istorie. Bibliotecar, din 1990, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare. Publicist, prefaţator, editor. Redactor şi membru mulţi ani în colectivul redacţional al revistei „Bibliotheca septentrionalis”. Redactor-şef adjunct, în anii 2008-2009, al revistei „Familia română”, ambele editate de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Autoare a volumului „«Revista catolică» a lui Vasile Lucaciu”, coordonat de prof. Teodor Ardelean, şi a numeroase articole de specialitate şi pe alte teme.

În veci pomenirea ei!

Ioana Dragota_3

Ioana Dragotă

********************** Citește restul acestei intrări »


Brin d’or

19/01/2021

de Mioara ARDIELEANU

„Oprește-te! Atâta trebuie să faci, să te oprești și să privești iar firul de iarbă, să vezi floarea, să-i mirosim parfumul și să te închini la Sf. Soare și să-i mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi, să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor  și acolo în liniștea aceea multă, acolo să te găsești pe tine din nou și vei deveni ce-ai fost cândva iară…” – Părintele Arsenie Boca

Brin d’or – firul de aur, o făcea să vibreze ca o puștoaică îndrăgostită…

Șerpuind în lumină, cu privirea lipită de cursul Dunării și-adulmecând munții Măcinului cu privirea, se înclină în tăcere binecuvântând spiritele văzute și nevăzute cu patima sufletului… ce minunăție Doamne! Colț de rai Danubian înfierbântat de luminătorii cerești… Citește restul acestei intrări »


Mi-e frig…

19/01/2021

de Vera TEREBEȘI

Mi-e frig, îi spusei toamnei… și ea mă învălui cu ale ei frunze gingașe, cu blândețe și îngrijorare, gândindu-se ce mă voi face la iarnă… mi-e frig, dar nu pentru că e rece afară, ci pentru că am sufletul rănit…de dor, de iubire… dezamăgire, neîncredere… Timpul le rezolvă pe toate… mi se spune adesea… eu zic că nu se rezolvă nimic… amintirile rămân, neîncrederea crește, dezgustul rămâne… Ce este iubirea? Un castel clădit pe iluzii… un fir fragil al existenței ei pe care dacă nu o știm îngriji, moare… și ne ucide și pe noi… gânduri purtate pe aripile visurilor spre inexistență sau necunoscut… o adiere trecătoare a sentimentelor, un surâs într-un moment de tristețe, hrană pentru sufletul înfometat, izvor de energie, un stadiu al conștiinței noastre… Citește restul acestei intrări »


Perspectivă

16/01/2021

de Leon-Iosif GRAPINI

De la fereastră văd clădirea de peste drum, un bloc cu patru etaje ca și al meu, dar observ și strada care desparte construcțiile, văd toate mișcările vecinilor mei și ale trecătorilor de pe trotuarul de dincolo de carosabil, trotuarul de dincoace, chiar dacă există, nu poate fi utilizat, mașinile parcate cu jumătatea din față pe el, în diagonală, una lângă alta, nu permit trecerea, fapt ce-i întărâtă, câteodată, pe pietoni și le stârnește comentarii nervoase, nevoiți fiind să traverseze strada, să-și continue drumul pe partea cealaltă și să revină abia după ce se încheie șirul autovehiculelor, unele sunt abandonate, căci proprietarii lor nu le-au mai mișcat din loc de luni bune, or fi murit, puțin probabil, ce rămâne după mort este rapid însușit, or fi renunțat la ele, greu de crezut, toate sunt în stare foarte bună, alte explicații să caute cine-i curios, uneori comentariile sunt însoțite de gesturi nesăbuite, am văzut într-o seară o bătrână care, după ce și-a vărsat blestemele asupra nesimțiților de șoferi, a scos din geantă Citește restul acestei intrări »


PLOAIA

08/01/2021

de Sabrina JICOL
Chișinău

Un fenomen mai trist decât celelalte, dar cu final fericit și de folos. Este hrana tuturor legumelor pe care le consumăm și hrana întregii naturi.

Ploaia poate fi mai mică sau mai mare. Când e mai mică și mai liniștită, ne putem juca afară. Când e mai mare, ne adăpostim în case, ca nu cumva să răcim. Atunci când e timpul să plouă, cerul se întunecă, se aud tunete, fulgerele mână spre pământ caii lor repezi de lumină, iar vântul, să nu rămână în urmă, Citește restul acestei intrări »