Strigoiul

20/11/2017

de Milian OROS

Milian Oros_foto_Delia FloreaSeara era frumoasă și liniştită; corul greierilor îmi aducea în suflet o armonie aparte. Gândurile, într-un zbor liber, luaseră drumul, aproape firesc, spre atmosfera plină de mistere a serilor și nopților din copilărie. Un timp, am încercat o translatare temporală a ei în trăirea prezentului. N-am reuşit, erau prea mari discrepanțele. Cu toate acestea, oglinda sufletului mă năpădea cu imagini tulburătoare, care nu puteau trăi decât în acel timp trecut, dar neuitat. Mi-am adus aminte de nopțile de toamnă târzie, ori de iarnă, când se făcea clacă la torsul cânepii. Caierele de cânepă, se transformau în fire lungi, nesfârşite, pe fusuri ce se roteau ca nişte titirezi între degetele fermecate ale torcătoarelor. Doar sufletul meu de copil și, de ce nu, cel care a mai rămas din el știa și știe ce povești minunate ascultam în acele nopți de șezătoare. În minte o vedeam și auzeam aievea pe lele Ana depănând povești, după ce se lăsa un timp rugată de suratele ei întru clacă… Citește restul acestei intrări »

Anunțuri

Mesajul din vis

11/08/2017

coperta_Viorel Serban_Bazarul cu amintiri

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Un soare plăpând de toamnă se revărsa peste culmile Măgurii şi Măguricii.
Valeria Groza, o bătrână gârbovită de cei şaptezeci de ani pe care îi purta în spate, urca anevoie coasta dealului Măgura, pe cărarea alb-gălbuie, care se odihnea ca o reptilă în ruginiul verzui al ierbii. Se ducea să îl vadă pe Gheorghe Moga, om în floarea vârstei, care acum zăcea răpus de o boală nemiloasă şi neiertătoare, luptându-se din greu cu ultimele zile de dinaintea apusului. Citește restul acestei intrări »


Dimineaţă de august

04/08/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Viorel Serban_Bazarul cu amintiri_2Este de-abia ora nouă şi se anunţă şi pentru astăzi o zi toridă. Chiar dacă suntem în douăzeci şi unu august şi calendaristic vara e pe sfârşite, căldura nu dă semne că ar vrea să se domolească.

– Da, aşa e. Sunt semne că şi azi va fi o zi toridă. Data este, într-adevăr, douăzeci şi unu august, însă, nu înţeleg ce ţi-a venit să ne aminteşti în ce dată suntem! Parcă ne hotărâserăm să nu luăm în seamă scurgerea timpului în zilele în care vom sta aici, şi să ne petrecem într-o uitare totală, a spaţiului, a clipei, a tot ce ne înconjoară.

– Ai dreptate Nelule, aşa am hotărât ieri, însă nu ştiu ce mi-a venit. Nu ştiu ce resort s-a declanşat în creier şi a făcut ca dintre sertarele memoriei să iasă la suprafaţă unul pe fundul căruia se află depozitată dimineaţa zilei de douăzeci şi unu august a anului 1968. Citește restul acestei intrări »


Victime şi călăi

27/07/2017

Viorel Serban_Bazarul cu amintiri

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Toamna lui 1957, toamnă tristă, în care comuniştii îşi continuau cu frenezie opera de transformare a ţăranului român în sclav pe propriul lui pământ şi convertirea tuturor la religia minciunii, din care ei s-au adăpat din plin.

Profesorul Titus Bora, proaspăt absolvent al facultăţii de istorie, de-abia îşi începuse lecţia despre „Formarea poporului român”, când uşa clasei se deschise brusc şi înăuntru pătrunse un tip înalt şi cam tuciuriu, îmbrăcat în uniformă de securitate. Tipul rosti un bună ziua gutural şi îl întrebă cu glas răguşit: Citește restul acestei intrări »


Telefonul mobil

24/07/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Viorel Serban_Bazarul cu amintiri_2După mai mulţi ani de război, care a devastat fosta federaţie iugoslavă, război ce opusese pe toţi tuturor, iată federaţia împărţită în mici state şi pe teritoriul unora instalate trupele internaţionale de menţinere a păcii. Dintr-o ţară cu un nivel de trai de invidiat, până mai ieri, de aproape toţi locuitorii fostelor state din lagărul comunist, ajunse butoiul cu pulbere, problema numărul unu a Europei. Prieteni şi vecini, care au convieţuit până acum în deplină înţelegere, au descoperit dintr-o dată că nu se mai pot tolera, că îşi sunt duşmani de moarte.

Din compania română, nu foarte numeroasă, face parte şi medicul militar Petru Ştef. Mai participase în trupele O.N.U. de menţinere a păcii, prin câteva ţări africane, atras de salariul destul de mare, mai ales dacă îl compara cu ce i se oferea în ţară. De data aceasta însă, îl mai atrăgea în plus să vină aici şi dorinţa de a vizita locul unde bunicul său îşi pierduse viaţa, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Citește restul acestei intrări »


Opt ani în infernul roşu

21/07/2017

de Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Viorel Serban_Bazarul cu amintiri_1Era prin 1939. Nori din ce în ce mai ameninţători se adunau pe cerul bătrânei Europe, prevestind tot mai clar uraganul ce avea în curând să măture întreg continentul.

Terminasem cu bine şapte clase şi ar fi urmat să mă înscriu, în toamnă, ca ucenic la una din uzinele oraşului ce se întindea cu tentaculele negre de cărbune şi de fum, ca o caracatiţă, până la marginea satului, sau să rămân acasă şi să o ajut pe mama la munca câmpului. Aveam ceva pământ de pe urma tatii, pe care mama se chinuia să îl muncească singură, de vreo opt ani, de când tata pierise într-un accident de muncă la Uzina Metalurgică. Soarta însă, nu a vrut să fiu ucenic aproape de casă, nici ţăran bine înfipt în ogorul său. Citește restul acestei intrări »


Bioenergeticianul

18/07/2017

Viorel Serban_prezentare_Bazarul cu amintiride Viorel ŞERBAN,
Geoagiu-Băi

Era dimineaţă, o zi de început de săptămână. O veste, purtată din gură în gură, prinsese a circula prin cabinetele policlinicii balneare. Pe afişul lipit la intrarea în baza de tratament sta scris, cu litere mari: „De astăzi, începând cu orele paisprezece, în fiecare zi, la casa de cultură a staţiunii, bioenergeticianul Neculai Prepeliţă va efectua şedinţe de tratament cu bioenergie, pentru orice boală”, promiţând vindecări miraculoase.
În anii ce au trecut de la revoluţia din decembrie 1989 (era prin 1994), mai ales de peste Prut, invadaseră ţara o sumedenie de ghicitori, prestidigitatori, vindecători, clarvăzători, bioenergeticieni şi mai ştie Dumnezeu câţi alţi indivizi, care spuneau că ar avea tot felul de însuşiri nemaivăzute. Drept e că nici azi nu le-a pierit sămânţa, doar că au devenit mult mai ingenioşi în a fraieri lumea. Citește restul acestei intrări »