Am adormit…

30/12/2019

de Vera TEREBEȘI

Am adormit… cu gândul la tine, Fericire, te-am așteptat… ți-am luat toate gândurile în brațe… și din nou am așteptat… o adiere, un surâs… Am refuzat să pun gândurile deoparte… de parcă ar fi putut prinde viață… M-am trezit… te simt… și mai simt o adiere de vânt ce mă înconjoară… mi-a aranjat șuvița… Pentru că nu am mai văzut norii din cauza amurgului, am urmărit stelele nopții… de acolo m-ai urmărit cu mii de ochi… Nicio clipă nu m-ai lăsat singură… De dincolo de marea de vise… te pregătești să vii…, dar călătoria dintre noi este atât de lungă…, iar cartea vieții noastre a fost scrisă deja… Citește restul acestei intrări »


O adiere… 

29/12/2019

de Vera TEREBEȘI

O adiere ușoară de vânt venită de la marginea pământului, a zburat deasupra tuturor timpurilor… a traversat munții, cerul… a străbătut întunericul și lumina… o adiere blândă, curajoasă, și nerăbdătoare să întâlnească floarea mult dorită… cea mai frumoasă floare dintre toate florile de câmp… un mac roșu…

Ajunsă lângă el, începu să se învârtă în jurul lui învăluindu-l în culorile ei, farmecul ei… în cercuri care ascund parfumul dulce al macului… oferindu-i picături de ploaie să crească, o bătaie de inimă, o boare de primăvară, o răsuflare… dând culoare cerului, căldură și viață sentimentelor demult uitate… primind permisiunea să își odihnească gândurile pe cerul sentimentelor lui… Citește restul acestei intrări »


Te știu de undeva

18/12/2019

de Vera TEREBEȘI

Te știu de undeva, ești ceea ce gândesc, ești ceea ce vreau eu să fii… mă plimb pe cărările albastre-argintii, umbroase și regăsesc gânduri ascunse de mine, culori necunoscute pe care le conțin… caut, te caut, te văd, dar o ceață te înconjoară și te îndepărtezi din ce în ce mai mult… și nu te mai văd…

Te cunosc de undeva, îmi amintești de un bob de rouă a unei dimineți în care mă oglindesc și totuși odată cu răsăritul de soare el s-a ridicat încet, încât m-am trezit brusc că privesc doar o frunză și caut un strop de rouă… ai fost sau mi s-a părut??!

Te afli undeva… unde ai fost chemat, primit… ai început să construiești cu sentimente, dar nu ai înțeles că ridici ziduri înalte în jur… ți-ai zidit propria colivie din care nu mai poți zbura, nu mai poți fi liber și ai devenit robul propriilor temeri și închipuiri… Citește restul acestei intrări »


SCRISORI CĂTRE MOȘ CRĂCIUN

11/12/2019

de CS dr. Adelina Emilia MIHALI

Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu”
Cluj-Napoca

Se apropie cu pași repezi Crăciunul. La Polul Nord, în căsuța lui Moș Crăciun, pregătirile sunt în toi! „Miracolul Crăciunului vorbește de iubire! Trebuie să ducem zâmbete pe fețele copiilor și să le reamintim adulților de bucuria Nașterii Domnului!”, le spune Moș Crăciun spiridușilor, ținând în mână patru scrisori nedeschise. „Fără puritatea copiilor lumea ar fi neagră. Noi trebuie să le îndeplinim visurile! Aceasta e sarcina noastră, să nu uitați!”. Deschide pe rând, cele patru scrisori, se uită atent peste ele și, apoi, le citește cu voce tare.

 

intalnirea-cu-mos-craciunDragă Moș Crăciun,

Știu că în această perioadă primești o mulțime de scrisori. Toți copiii din lume îți scriu, iar tu trebuie să citești atâtea rânduri. Spiridușii adună scrisorile, uneori, le mai și citesc să îți mai ușureze munca și uită să îți comunice tot, să nu te împovăreze. Oare de aceea nu ai ajuns niciodată la mine? O fi citit vreun spiriduș scrisorile mele sau nu o fi ajuns… Sper ca aceasta să ajungă, nu i-am pus timbru, nu am avut bani și doamna de la poștă m-a repezit când i-am spus că scrisoarea e pentru tine… Să știi că nu sunt supărată pe tine, te iert și te înțeleg: sunt mulți copii și nu poți ajunge în fiecare an la toți, iar spiridușii… mai fac și ei prostii. Te rog, însă, fă cumva ca anul acesta să treci și pe la noi. E casa cu gardul albastru de la marginea satului. O vei recunoaște ușor: e cea mai mică, cu acoperișul stricat de ploaie și vânt. Te poți strecura pe horn, așa cum mi-au zis copiii la care ai fost că obișnuiești să faci, nu va fi foc. Mama nu a reușit să strângă suficienți bani pentru lemne pentru toată iarna, așa că facem foc doar seara, când ne facem temele.  Citește restul acestei intrări »


Labirintul enigmelor (I)

09/12/2019

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

Iulian deschise ziarul şi citi plictisit articolele. Unul dintre ele îi captă atenţia. O frumoasă şi renumită cântăreaţă româncă, care performa la Opera din Viena, fusese găsită moartă în baie, cu o pungă de celofan pe faţă. În text, scria că soţul acesteia nu lucra, dar trăia din banii ei, se distra prin cluburi şi avea numeroase aventuri cu femeile. Rămăsese acum singur cu averea impresionantă a soţiei. „Se consideră că ar fi sinucidere”, scria în continuare în articol.

Andrei, fiul său luă hulpav şi el ziarul. Citi articolul, cu satisfacţie.

………………………………………………………………………………………………………

Iulian, soţia sa Alina şi fiul lor, Andrei, circulau cu viteză pe autostradă spre München. Tocmai ieşiseră din tunel.

– Opreşte puţin, spuse Alina, soţia. Trebuie să merg undeva. Citește restul acestei intrări »


Ninge

04/12/2019

de Vera TEREBEȘI

Ninge… și rog fulgii de nea să mă cuprindă în troiene, să-mi dea voie să mă așez peste ale lor valuri să plutesc, să zbor în adierea șoaptelor venite odată cu ele… Ninge… iar fulgii se îngrămădesc binevoitori peste ale mele gânduri voind parcă să asculte și să le absoarbă cu dragoste oferindu-mi compasiune…

Ninge cu liniște și rog fulgii de nea care se mențin grațios în aer să mă învelească cu tandrețe ca să le pot înțelege cuvintele rostite de ale lor adieri, să mă încălzească cu pătura lor, să mă lase să îi admir…

Ninge cu cristale de gheață ale căror brațe mă cuprind nevoind parcă să ne mai despărțim îndepărtându-mi umbrele și căutând fragmente din sufletul meu care s-au rătăcit, dorind să le asambleze din nou…

Tu… fulg de nea al timpului meu… Citește restul acestei intrări »


Te las, Toamnă

04/12/2019

de Vera TEREBEȘI

Te las, Toamnă, să pleci… nu am dreptul să te rețin… mi-ai trezit gânduri demult apuse… mi-ai dat răspunsuri la multe întrebări, mi-ai oferit culori, căldură… m-ai îndemnat să privesc în jurul meu să observ ce frumos este, m-ai ajutat… să cred în mine și să mă descopăr… Te îndemn să pleci… cu un suflu binevoitor din partea mea… m-am bucurat de îmbrățișările adierilor tale, de șoaptele dulci ale frunzelor tale până acum neîntâlnite, nerecunoscute… spuse cu dragoste și emoții puternice… dacă rămâi, iubirea se stinge… așa că, pleacă… pentru ca gândurile frumoase să îmi rămână… cu ele dragostea, emoțiile, visele, dorințele…

Citește restul acestei intrări »