Brin d’or

19/01/2021

de Mioara ARDIELEANU

„Oprește-te! Atâta trebuie să faci, să te oprești și să privești iar firul de iarbă, să vezi floarea, să-i mirosim parfumul și să te închini la Sf. Soare și să-i mulțumești că ți-a mai dat o nouă zi, să asculți foșnetul frunzelor, ciripitul păsărilor  și acolo în liniștea aceea multă, acolo să te găsești pe tine din nou și vei deveni ce-ai fost cândva iară…” – Părintele Arsenie Boca

Brin d’or – firul de aur, o făcea să vibreze ca o puștoaică îndrăgostită…

Șerpuind în lumină, cu privirea lipită de cursul Dunării și-adulmecând munții Măcinului cu privirea, se înclină în tăcere binecuvântând spiritele văzute și nevăzute cu patima sufletului… ce minunăție Doamne! Colț de rai Danubian înfierbântat de luminătorii cerești… Citește restul acestei intrări »


Întoarcerea spre lumină

14/10/2019

de Irina Lucia MIHALCA

Într-un nou cer, nicicând real,
lumina reapare în fiecare dimineaţă.
Ceva aveai de făcut, ceva ai uitat.
Clipa e goală, un timp fără sfârşit. Nicăieri nu e lumea.

Închizi ochii, te-ntorci lăuntric, imagini şterse au revenit,
un vânt îţi spulberă amintirile,
păşeşti pe urmele ştiute cândva într-o singurătate deplină…

Citește restul acestei intrări »


CA O LUMINIȚĂ

24/06/2019

Gabriela Gentiana Groza

de Gabriela Genţiana GROZA

Plutire în vis –
printre măslini înfloriți
sclipiri de fluturi

Mă gândesc uneori cum trebuie să fi arătat bunicul meu matern, grecul Spiridon, sosit pe meleagurile prahovene, în localitatea Vadu Săpat. Avea să-și găsească sufletul pereche în persoana bunicii mele Ecaterina și să rămână pentru totdeauna în localitatea cu dealuri presărate cu viță de vie și pomi fructiferi, scăldată din plin de razele soarelui. Cu spirit de negustor, bunicul a deschis o prăvălie mult așteptată în sat. Spiridon și Ecaterina au avut împreună unsprezece copii, nouă fete și doi băieți. Bunicul a trecut la cele veșnice destul de timpuriu, după cincizeci de ani. Bunica a trăit peste optzeci de ani. Anghelina, mama mea, avea să vină pe lume în decembrie 1904, fiind ultimul copil în familia lui Spiridon Smedoiu. Citește restul acestei intrări »


„Eminescu este la fel de viu ca și atunci când trăia.”

17/06/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

01_Mihai_Eminescu_04f7d970c9Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani – d. 15/27 iunie 1889, Bucureşti)

STATORNICIE DE LOC ŞI DE SPIRIT. Azi în spiritele noastre Eminescu este la fel de viu ca şi atunci când trăia. Într-un anume fel este şi mai viu pentru că trăieşte în milioane şi milioane de conştiinţe, pentru că în mod permanent şi înălţător adaugă şi rectifică sensibilitatea noastră cu sensibilitatea versurilor sale. În mod firesc spunem despre un anumit fel graţios de a fi al unei adolescente, că este eminescian; în mod natural spunem despre o anumită stare de visare, că este eminesciană; Citește restul acestei intrări »


Atât de mult pentru fericire…

12/06/2019

de Irina Lucia MIHALCA


A înţelege e ca şi când ai fi stăpânul jocului, copilul candid ce trece prin gânduri, ca o umbră de sânge. Sunt gândurile unui tânăr pierdut în propriu-i trecut imaginat care-şi regăsea o plimbare uitată pe străduţe magice, lângă o fată care, cândva, era sensul şi esenţa lui.

Poate vreo carte, vreun premiu să-i ofere acest mirabil context?
– Nu, gândi atunci el.

Iată o capodoperă care nu are nevoie de nici o omologare, elogiere, mediatizare! Iată o baladă pentru o minune!
…………………………………………………………
– Cum să rănesc un om care mi-a redat speranţa?! scrise el, într-un alt timp.

Sunt tot mai departe de mine. Un pisic visează că plânge…  Citește restul acestei intrări »


LA TINCA VIȘINU-I ÎN FLOARE

10/04/2019

de Gabriela Genţiana GROZA

Prima zi a săptămânii este una specială în comuna Tinca, județul Bihor, localitate așezată pe malul râului Crișul Negru. Gospodarii din mai multe localități rurale vin cu produse obținute prin munca lor și le vând aici la piață. Dacă nu ai întâlnit de mult pe cineva sau dorești să afli știri despre el, locul din piață e cel bun în acest sens. Noi venim la Tinca de peste o jumătate de secol de când ne-am căsătorit, eu fiind prahoveancă iar soțul meu bihorean din satul Gurbediu. Părăsesc forfota târgului și mă îndrept spre localul din centrul comunei al Liceului Teoretic „Nicolae Jiga” unde învață elevii claselor primare. Cu învățătorii de aici am colaborat cu drag încă de la primele mele apariții editoriale ale cărților de poezii și povestiri pentru copii. Dinspre marginea comunei zăresc două personaje, dintr-o poezioară de-a mea, care se îndreaptă spre o altă piață aflată, de data aceasta, în poiana din pădurea apropiată comunei.


CU DOVLECII LA VÂNZARE


Iese ursul la plimbare
Și-ntâlnește-o vulpe mare
Cu un sac plin de dovleci
Și-o întreabă: „Unde pleci?”
Merg cu marfa la vânzare
În poiană-n Piața Mare.
– Dă-mi și mie un dovleac,
Pentru tine e un fleac!
– Eu mă tem c-ai să te-îneci
Cu semințe de dovleci,
Mergi mai bine în pădure
Și mănâncă fragi și mure.
Uite, ia și două mere,
Mă grăbesc, la revedere! 

Citește restul acestei intrări »


„Ea pare o înșirare de sicrie dacice puse unele peste altele la nesfârșit”

20/02/2019

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

 

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, România – d. 16 martie 1957, Paris, Franţa) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. 

Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

Având ca viziune naşterea şi moartea lumii, pietrele genialului Brâncuşi stau neclintite ca nişte menhiri într-un spaţiu viu. Sculptorul dorea să creeze un univers mitic pe care arcul istoriei universale să-l cuprindă şi să-l asimileze în zona sa.

Artistul a sfârşit prin a contempla ceea ce visase. Unui specialist, prin vederea grupului de la Târgu-Jiu, i se pot revela izvoarele artei vechi a lumii, sensul şi amploarea sa într-o viitoare abstracţiune.

Unui om simplu suportând şocul brutal şi divin al vederii artei îi poate da iluminare asupra lucrului concret, îl poate asimila în ea însăşi, îl poate înnebuni. Citește restul acestei intrări »