Pumnalu lui Oros fieraru

11/02/2016

de Ioan METEȘ MORAR-CHELINȚANU

(Nota redacţiei: Dintr-o eroare, în revista „Vatra chioreană”, textul a apărut sub semnătura Valeriu Sabău.)
Ioan Metes Morar-Chelintanu_b

Ioan Meteș Morar-Chelințanu

Miercurea era zi de mărturie în Şlumedy. În fogădău la Jiga, lume multă. Clienţi de toate felurile, stăteau ciorchine la mese. La o masă erau ţiganii cetărnari, încercau să-l convingă pe un client că preţul nu se va schimba la sfârşitul lucrării, doar cârligele se plătesc separat. La altă masă, tuşerii de cai băteau palma pentru aldămaş de răsuna mai tare ca la jocul de bâză. Aproape de tejgheua lui Jiga se certau producătorii de var cu vreo doi clienţi care se simţeau înşelaţi că la mărturia trecută au cumpărat var de la ei şi n-a fost ars bine. Când l-au stins, jumătate a fost piatră nearsă şi-şi cereau banii înapoi. La masa de lângă fereastră stătea singur Oros fieraru, de loc din Uileac. Era un om brunet, solid, că mai iute săreai peste el decât să-l ocoleşti. Clienţii din fogădău îl ocoleau că era iute la mânie şi tare greu la palmă. Lângă soba de teracotă, stătea şuşteru Şchiopu din Chelinţa, mare meseriaş. Era un om mic şi îndesat, stătea singur la masă. Pe colţul mesei avea o pereche de cizme „byurghelyi” şi o pereche de pantofi cu scârţ, cusuţi la ramă cu trei aţe trase prin suroc. Părea că n-are astâmpăr, parcă aştepta pe cineva. Se tot uita la un ceas de buzunar. Citește restul acestei intrări »