In memoriam IOAN VOICU (1949-2020)

27/02/2020

 

Baladă tristă

Unde am râvnit odată
nu e loc așa că iată…
mă grăbesc să-nchid un drum
și să plec așa străin
iar când mă doare ura
e atât de grea minciuna
și atâta de ușoară
că mă doare, iar și iară
unde am râvnit odată
nu e loc, așa că iartă… 

(poezia face parte din volumul: Rău mă dor ochii, mă dor…, autor Ioan Voicu, apărut la Baia Mare în anul 2018, p. 16.)

Baladă frumoasă

Bate-mă așa cum sunt
și mă iartă pe pământ
n-am nici vreme n-am nici dor
până mâine, Doamne, mor
mă supun tăcerii tale
sunt lumină călătoare
pulbere și iar durere
lumea asta nu mă cere
sunt iubirea ta frumoasă
bate-mă c-un vânt și lasă.  Citește restul acestei intrări »


Ioan Voicu – o voce aparte în peisajul poeziei băimărene

22/02/2020

de Vasile BELE

RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR” – Balade, este un volum de versuri ce aparține poetului IOAN VOICU, apărut la Editura Panda Print, Baia Mare, 2018, ISBN 978-973-0-26606-1, cu o prefață „Cuvânt înainte ca 《Blândă mustrare》…”, semnată de directorul prestigioasei edituri, Vasile TIVADAR.

Autor al mai multor volume de versuri, poetul este aproape un necunoscut, dar cred că aproape toți (sau marea majoritate) am fredonat, la vreun bal, la o petrecere, alături de nume celebre ale muzicii, balada ce poartă numele acestui volum – RĂU MĂ DOR OCHII, MĂ DOR… – unii chiar fără să știe că rădăcina acestei frumoase balade, atâta de cântată, este aici, în Maramureșul nostru, aparținând poetului Ioan Voicu. Se întâmpla cu mulți ani în urmă, pe vremea când Cenaclu Flacăra (coordonat de regretatul Adrian Păunescu) era în vogă.

Aici, la noi, în Maramureș, Citește restul acestei intrări »