15 noiembrie: Moartea lui Peneș Curcanul

15/11/2022

Peneș Curcanul (n. Constantin Țurcanu),
(1 martie 1854 – 15 noiembrie 1932)

La data de 15 noiembrie 1932 a încetat din viață Peneș Curcanul, pe numele său adevărat Constantin Țurcanu, eroul din Războiul de Independență, ce a intrat în istoria și conștiința românilor prin poezia cu același nume a lui Vasile Alecsandri.

Constantin Ţurcanu a fost sergent în Regimentul 13 Dorobanți şi a devenind cunoscut după bătăliile de la Grivița și Rahova, participând ulterior ca voluntar atât în cel de-al Doilea Război Balcanic din 1913, cât și în Primul Război Mondial, deși avea o vârstă destul de înaintată.

La sfârșitul Războiului de Independență, Peneș Curcanul, a primit pentru faptele de vitejie ordinul „Steaua României” și medaliile „Trecerea Dunării”, „Apărătorii Independenței” și „Medalia Comemorativă rusă”.

În Primul Război Mondial a luptat pe frontul de la Tisa, fiind avansat la gradul de plutonier major, unde a primit ordinul „Steaua României cu spade”, iar la sfârșitul războiului, Peneș Curcanul avea în piept Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2014), nr. 290 (16-30 noiembrie)

07/12/2014

Tatal-nostru

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! La mulţi ani!

Atlantida vremii noastre. Atlantida a fost un continent, sau, mai bine-zis, o insulă imensă, undeva, în Oceanul Atlantic. Ea s-a scufundat la un moment dat. Despre ea vorbesc doar vechii scriitori. Din scrierile acestora aflăm că locuitorii acestei „insule-continent” erau deosebiţi de restul oamenilor. Erau „atlanţi”, adică mai mari, uriaşi; erau, în acelaşi timp, cu mult mai avansaţi în cunoaştere decât ceilalţi. Atlantida ajunsese la un nivel de cultură şi civilizaţie greu de apreciat astăzi. Adevărat este că, după cum spun cei vechi, tocmai această dezvoltare extraordinară a ştiinţei atlanţilor a dus la distrugerea civilizaţiei şi continentului lor. S-a produs acolo o foto_Delia Floreacatastrofă, care a nimicit viaţa şi teritoriul atlanţilor. Totul a rămas o amintire.

Pornind de la acest adevăr, oamenii vremii noastre ar trebui să înveţe multe din el. Şi noi, oamenii de azi, am ajuns la un nivel al culturii şi civilizaţiei pe care nu l-au atins vreodată generaţiile trecute. Deţinem aparate, tehnici şi cunoştinţe la care părinţii, moşii şi strămoşii noştri nici n-au visat vreodată. E şi bine, e şi rău. Cunoaştem o bună parte din tainele lumii, ale Pământului şi Cosmosului şi le stăpânim, conform poruncii divine: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi Pământul”. Am crescut sub aspectul cunoaşterii şi dezvoltării ştiinţei şi tehnicii; ne-am înmulţit, fiindcă am ajuns de la o pereche de oameni la peste şapte miliarde; stăpânim Pământul şi se pare că stăpânim şi o părticică din Univers. Ei bine, ce facem acum? Suntem noi suficient de înţelepţi ca să gestionăm aceste comori, pe care le deţinem, sau vom avea soarta atlanţilor de pe Atlantida? Citește restul acestei intrări »