Invitație la lectură: revista „Vatra veche”, nr. 4/2021

Semnalăm apariţia unui consistent număr al revistei Vatra veche – lunar de cultură, nr. 4 (148) aprilie 2021, ISSN 2066-0952, cuprinzând 88 de pagini și se remarcă printr-o bogată tematică abordată în articole de diverse facturi (ca specii ale publicisticii și ca artă a redactării), tratând subiecte de larg interes pentru cititori, articole între care se intercalează un număr important de creații literare în versuri. Acest număr este ilustrat cu lucrări de Adina Romanescu.

REDACŢIA:
Director de onoare – Mihai Sin;
Redactor-şef Nicolae Băciuţ;
Redactor-şef adjunct – Valentin Marica.

Redactori: Cezarina Adamescu, Eugen Axinte, A.I.Brumaru, Mariana Cheţan, Elena M. Cîmpan, Mariana Cristescu, Melania Cuc, Răzvan Ducan, Eugen Evu, Mioara Kozak, Lazăr Lădariu, Rodica Lăzărescu, Cleopatra Lorinţiu, Mihaela Malea Stroe, Liliana Moldovan, Marcel Naste, Gheorghe Şincan.

Corespondenţi: Bianca Osnaga, Iulian Dămăcuş, Darie Ducan, Ioan Matei, Menuţ Maximinian, Victor Ştir, Claudia Şatravca, Raia Rogac (Chişinău), Mirela Corina Chindea (Italia), Andrei Fischof (Israel), Ovidiu Ivancu (India), Alexandru Jurcan, Ionela van Rees-Zota (Germania), Gabriela Mocănaşu (Paris), Dwight Luchian-Patton (SUA).

Revista Vatra veche apare din martie 2009, ca lunar de cultură, editat de Asociaţia „Nicolae Băciuţ” pentru descoperirea, susţinerea şi promovarea valorilor cultural-artistice şi profesionale, preşedinte Sergiu Paul Băciuţ. Ea apare atât tipărită pe hârtie, cât şi în format electronic din dorinţa celor care, trăind în acest spaţiu de cultură şi civilizaţie, doresc să se regăsească în paginile unei publicaţii.

Revista cuprinde: 

VALER POPEAN – OGLINZI PARALELE

– recenzie –

de Vasile BELE

Oglinzi paralele m-așteaptă la poartă,
Privesc cum destinul se joacă cu mine,
Când trec printre ele îmi văd a mea soartă,
Departe de lume, departe de tine.

Privesc în oglindă și totul îmi pare,
O luptă absurd cu clipa pierdută,
Ascunsă în alge prin maluri de mare,
Speranța renaște în noi ca redută.

Prin poartă pășesc ca un mire spre mare,
Să fiu călăuză pe căi prăfuite,
Luminii ce duce drumeții în zare
Și vorbă profundă-n oglinzi ticluite.

Chiar drumul se pierde pe căi paralele,
Când clipa îmi bate tăcut la fereastră,
Cu pași tremurați mă înalț înspre stele,
Renaște iubirea în floarea din gastră.

Pășesc în oglindă spre noi începuturi,
Mă reazem de poartă ca și de o stâncă,
Tot praful din cale se urcă în fluturi
Și luna se-aruncă în marea adâncă.

O poartă-i oglinda spre lumea trecută,
Cărarea în piatră se pierde-n destin,
Timid ridic mâna și-n zarea cernută,
Oglinda din poartă mă-neacă-n senin”.

din volumul OGLINZI PARALELE, pag. 9.

Poetul Valer Popean a primit o medalie (distincție) literară – VIRTUTEA LITERARĂ! Te felicit drag prieten și sunt mândru de tine! Câteva zile mai târziu ne-am întâlnit, tot în context literar, aici la noi, în Baia Mare! Nu vă mai țin de vorbă… mă apuc de citit. Ghiciți unde s-a deschis? Pag. 78, poezia FOST-A VARĂ, din volumul de versuri OGLINZI PARALELE, Editura Vatra veche, Târgu-Mureș, ISBN 978-973-1728-71-3, cu o prefață de carte Răzvan DUCAN – VALER POPEAN ȘI VERSUL SĂU „RESEMNARE-N VERDE VIU!”, care afirmă despre autor: „Valer POPEAN este un romantic incurabil, marea majoritate a poeziilor lui, cu foarte mici excepții, respiră spirit… este un romantic întârziat și nu o spun ca și cutumă sau formă de reproș, ci ca o constatare de cititor… mereu încearcă să se rescrie și să se reinventeze… greu anticipezi următorul pas, următorul vers. Versurile sunt în formă clasică cu rime împerecheate și încrucișate”, (pag. 7).

Sever Suciu – feţele timpului

de Daniela Cecilia BOGDAN

Dacă pe plan naţional l-am ales pe Brâncuşi ca să ne reprezinte lumii în domeniul sculpturii, pe plan local i-am delegat lui Sever Suciu sarcina de a ne reprezenta în faţa aceleiaşi lumi.

Sever Suciu? Este omul, sculptorul, filosoful pietrei şi al lemnului, care a prelucrat natura folosind datele pe care i le-a transmis forţa lui interioară, transformându-le într-o materie spirituală, formându-le.

Sever Suciu s-a născut la 17 februarie 1924 în satul Gâmbuţ, comuna Biriş, din judeţul Mureş şi a plecat dintre noi la 2 august 1997. Şcoala absolvită s-a redus la şapte clase primare, urmate în comuna natală, restul vieţii acumulând serioase cunoştinţe, mai ales de filosofie, istoria şi estetica artelor. Din 1949 şi până în 1974 (când s-a pensionat) a lucrat ca muncitor, la Combinatul Chimic Târnăveni. Cel mai activ în domeniul artistic a fost între 1971-1985, lucrând pe strada Narciselor nr. 18 din Târnăveni, locul atelierului, deopotrivă cu cel al domiciliului.

Un număr de 30-40 de sculpturi şi tot atâtea lucrări de pictură naivă conţine opera sa. Sculpturile în piatră, ce ţin loc de pavăză a casei au titluri deosebite: «Familia psihologului», «Echilibrul antic», «Iubirea de Unire», «Suferinţele Atenei», iar cele din lemn sunt, parcă, corespondente ale statuilor megalitice din Insula Paştelui şi poartă numele de «Arborele vieţii», «Iov», «Împăratul Carpaţilor», «Apostolul sărac», «Alegorie dacică» şi pot fi admirate în foaierul Casei de Cultură «Mihai Eminescu» din Târnăveni.

Viaţa lui Mihai Eminescu

de Răzvan DUCAN

Pe 15 ianuarie l-a adus barza, dar eu nu cred în berze.
Şi totuşi „Porni Luceafărul”…
Creşteau din pântecul mamei a lui aripe.
De „Indrea”, marea sărbătoare a dacilor,
devenită „Ignat”,
o apă s-a rupt şi un nod gordian era de tăiat.
Ipoteşti vine de la ipoteză.
Botoşaniul aştepta după colţul anului
să-i dea Ipoteştiului în freză!
Cu daruri nemaidate nimănui,
magii vorbelor măiestre, au venit la patul lui,
prefigurând un Crăciun al Literaturii Române.
Spune, poetule, spune!

PÂNĂ UNDE?

 

Daniela Cecilia Bogdan e membră a Cenaclului literar „Elena din Ardeal” din Târnăveni (judeţul Mureş), activând constant din anul 2000. A colaborat cu poezie şi proză la cotidienele: „Gazeta Târnavelor” din Blaj, „Info Târnava Mică” din Târnăveni, „Informaţia săptămânii” din Mediaş, „24 de ore mureşene”şi „Cuvântul liber” din Tg. Mureş şi revista „Ambasador” din Tg.Mureş, revista „Vatra Chioreană” din Copalnic Mănăştur, revista „Bibliotheca Septentrionalis” din Baia Mare.

A  fost inclusă în antologia „Miroase a tei orăşelul meu de provincie”, de Răzvan Ducan, Editura Tipomur, Tg. Mureş, 2002; „Îmblânzitorul de timp”, de Nicolae Băciuţ,  Editura Tipomur, Tg. Mureş, 2003; „Cenaclul literar din Târnăveni – 50 de ani de existenţă”, de Răzvan Ducan,  Editura Nico, Tg. Mureş, 2006; „Galaxia valorilor” de Romeo Soare şi Dorin Borda, Casa de editură Mureş, 2007; „Dicţionarul scriitorilor români de azi”, Iaşi, 2011.
Este redactor la revista religioasă „Slovă creştină”, editată de Parohia ortodoxă, Târnăveni VI.
Este redactor la revista „Târnăveniul cultural”.
A fost invitată la emisiuni în direct la Televiziunea Antena-Serv Târnăveni, la Radio Poliglot  Târnăveni,  Studioul Teritorial de Radio, Tg. Mureş.
Activitate publicistică şi editorială:
A debutat cu poezie în cotidianul „Târnava”, în anul 1993 şi cu publicistică în ziarul „Gazeta Târnavelor”, în anul 1999.
A debutat în volum în 2002, cu Runele albastre, poeme, Editura Tipomur, Tg. Mureş.
A mai publicat volumele:
Biruinţa numelui, poeme, Editura Tipomur, Tg.Mureş, 2004;
Când rănile-nfloresc, publicistică, Editura Tipomur, Tg.Mureş, 2005;
La un pas de viaţă, poeme, Editura Nico, Tg.Mureş, 2006;
Piatra vinovatului, poeme, Editura Nico, Tg.Mureş, 2007;
Timp şi răstimp, publicistică, Editura Nico, 2007;
A şaptea faţă a lunii, publicistică, Editura Nico, 2007;
Trecutul la locul lui, publicistică, Editura Ansid, 2009;
Despletire de fluturi, poeme, Editura Cezara Codruţa Marica, 2010

PÂNĂ UNDE?

„Până unde, până unde,
Sângele se tot ascunde?”

 Pân-acolo, unde-n vară
Iarba se va îmbrăca în ceară.

 Până-acolo, unde-n cânt
Zboru-şi va lua veşmânt.

 Pân-acolo, unde-n seară
Vorba nu va fi povară.

 Până-acolo, unde-n fiu
Timpul nu va fi târziu.

 Până-acolo, unde-n faţă
Moartea se va face viaţă.

 Până-acolo, până unde-i
Foc în sângele secundei.

Poem sărutând mâna poetului

de Răzvan DUCAN

Poemul sărută mâna binefăcătorului său
şi apoi îşi ia zborul într-un spaţiu metafizic
pe care şi-l construieste singur.
Ca o batistă ce păstrează în fluturare
lacrima despărţirii pe un peron de gară,
poetul păstrează pe hârtie
sau în folderul calculatorului, caligrafia poemului,
placentă din care apa devenirii i-a început curgerea.

Pe suflete, aproape-departe, rămân amprente,
semn că poemul a fost pe acolo
şi că poetul nu şi-a pus mănusi ipocrite.
Spre deosebire de pasăre, poemul nu depune ouă, ci
dimensiuni.
Spre deosebire de puii păsării, puii poemului
sunt o formă profilactică a regăsirii de sine.
Nu ajung ochii să vezi şi nici urechile să auzi.