Recitindu-l pe Dinu Flămând

12/01/2012

de Antoaneta TURDA

Delia Florea_Amurg descojit (1)„Eu personal nu scriu ca să-mi înduioşez cititorul şi (sper eu) nici ca să-i strecor o autoficţiune care m-ar avantaja (geniu inspirat, amant ardent, cutie de rezonanţă a suferinţelor lumii sau mai ştiu eu ce demiurg brrr…)” este o mărturisire făcută de Dinu Flămând în numărul 42/2008 din „România literară”, pe care mi-am reamintit-o acum, la începutul anului în care Dinu Flămând va împlini 65 de ani, vârstă la care şi-ar putea face un bilanţ triumfător, dacă ţinem seama de faptul că a debutat în 1971, la doar 24 de ani, cu volumul Apeiron apărut la Editura Cartea Românească din Bucureşti. Şi totuşi! Născut în 24 iunie 1947, când urmele războiului erau încă proaspete în memoria colectivă (mărturie în acest sens fiind câteva ecouri care răzbat mai ales în lirica sa din tinereţe) poetul de sorginte bistriţeană, cu discreţia dintotdeauna, nu o face, prezenţa sa în peisajul literar românesc arătându-şi forţa doar prin creaţie, nu prin varii aniversări. Citește restul acestei intrări »