CU SAU FĂRĂ RELIGIE?

de Vavila POPOVICI,
Carolina de Nord

Am citit cu surprindere articole recent publicate cu privire la religie, precum şi comentariile. Din multe articole reiese, dureros de tare, dorinţa de a îngropa credinţa celor mulţi. Cum de a reuşit comunismul să infiltreze atât de adânc ideologia sa ateistă? Un preot ne-a amintit că sovieticii chiar aveau manuale precum Călăuza ateistului, o carte apărută în România în 1961. Cât de inconştienţi putem fi, de a nu vedea repercusiunile acestei ideologii asupra generaţiilor următoare, comportamentul care se manifestă cu ură şi fără de iubire în relaţiile cu semenii? Cum de nu ne-am putut trezi încă de sub influenţa materialismului? Şi când va fi aceasta? Cum se pot uita însuşirile sufleteşti ale poporului român, credinţa sa de veacuri? Cum de nu se înţelege că viaţa unui popor este preţuită după acele însuşiri, după nivelul spiritualităţii sale? Cum de nu suntem conştienţi că puterea sufletească este mobilul mişcării în viaţa noastră, că este, în principal, ceea ce are mai bun naţia? Ne dorim, în prezent, o schimbare a mentalităţii, dar ea ar trebui să rămână cu rădăcinile ei, să crească ca un pom, să se dezvolte şi să dea roade, în modernitate. Dacă nu privim în sus şi nu vrem să creştem, şi ne aplecăm ramurile în jos, atingând noroiul existent, unde vom ajunge? Aşa cum fiecare om are o menire pe acest pământ, aşa şi fiecare popor are menirea sa. Nu vrem să mergem pe calea arătată de divinitate, ne vom nărui! Nu putem închide ochii şi nu putem rămâne pasivi în faţa gândirii multor rătăciţi. Cineva a profeţit că vom ajunge să nu ne mai înţelegem între noi, şi, vai!, cred că suntem în acest punct. La ce mai putem spera? Şi pe când?

A FI sau A NU FI CREŞTIN!

de Sergiu GĂBUREAC

De la bun început afirm: Biserica Ortodoxă Română nu are nevoie de racolări, aşa cum procedează alte confesiuni venite în România! De asemenea, toleranţa Bisericii Ortodoxe Române nu poate fi contestată de nimeni! Personal, mi se pare chiar prea tolerantă!

Întotdeauna, da, întotdeauna, marile valori ale omenirii, inclusiv ale României, au susţinut existenţa Celui care a creat Cerul şi Pământul şi pe slujitorii Lui!

Excepţiile, aşa cum afirmă ştiinţa, confirmă regula.

Ordinea desăvârşită în tot ceea ce ne înconjoară pe Terra şi în Univers are la bază principii, reguli şi tehnologii, la care Omul a ajuns abia după mii de ani de evoluţie! Doar la câteva. E lung abia până la cunoaştere deplină!

Despre ultima măsură legislativă a Parlamentului României privind predarea obiectului Religie în şcoli comentez succint.

1. O Lege, pe care o aplici în mijlocul anului şcolar, arată caracterul nemernicilor din ziua de azi!
2. Nu eu, credincios din moşi strămoşi, trebuie să fac cerere pentru a beneficia copilul meu de cunoştinţe religioase, ci acei părinţi care nu doresc acest lucru, cei care se leapădă de Dumnezeu.
3. De altfel, ca şi până acum, Religia e opţională! Credinţa o simţi, nu poate fi băgată pe gât! De vrei să stai pe cracă, nu te împiedică nimeni!

Am convingerea că vom trece şi peste această încercare, aşa cum poporul român a trecut peste multe altele. Poate este chiar un test necesar!

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2014), nr. 294 (15-31 ianuarie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Eu nu sunt Charlie! Începutul acestui an a fost marcat de crimele abominabile săvârşite de câţiva musulmani în Franţa şi în alte ţări europene. Zeci de oameni şi-au pierdut viaţa, fie împuşcaţi, fie sfârtecaţi de explozii. Mii de poliţişti şi de lucrători în tot felul de servicii secrete au fost puşi în alertă, ca să prindă pe cei care au săvârşit acele fapte incalificabile, sau pe cei care ar fi avut de gând să pună altele la cale de acest gen. Teama a cuprins lumea civilizată de pretutindeni, au avut loc manifestaţii, mitinguri, declaraţii şi alte forme de exprimare a dezaprobării faptelor menţionate. Milioane de oameni, unii chiar înalţi demnitari politici europeni, şi-au pus embleme pe care scria în diferit limbi: „Eu sunt Charlie!” S-au ridicat tot felul de bannere cu această afirmaţie, europenii vrând să-şi exprime prin aceasta solidaritatea cu ziariştii ucişi mişeleşte în redacţia publicaţiei franceze.