Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 331 (1-15 august)

11/09/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Titanicul vremii noastre. La începutul veacului trecut, mai precis în anul 1912, s-a construit cel mai mare vapor cunoscut până atunci. I s-a dat numele „Titanic”. El era proiectat să traverseze Oceanul titaniculAtlantic și să transporte pasageri și mărfuri între Europa și America. Când l-a văzut lansat la apă, proprietarul lui a exclamat: „Nici Dumnezeu nu-l poate scufunda!” Și Titanicul a îmbarcat 2.228 de persoane, cantități imense de mărfuri și a pornit la drum. Avea în el camere de locuit ca la hotel, restaurante, săli de spectacole, orchestre, ofițeri, marinari, bucătari, hamali, lume de toate categoriile sociale. Unii duceau cu ei bani și bijuterii, alții stocuri mari de mărfuri, alții doar speranțe într-o viață mai bună. Într-o noapte neagră ca smoala, când pe „Titanic” petrecerea era în toi, vaporul s-a izbit de un sloi mare de gheață, ce plutea fără țintă. O spărtură în pântecele vasului a fost de ajuns ca apa să dea năvală. Toate strădaniile marinarilor de a astupa gaura din peretele vaporului au rămas neputincioase. Șuvoiul de apă a umplut magaziile imense, înecând oameni și mărfuri, ridicându-se tot mai sus. Cele câteva bărci de salvare au fost insuficiente pentru mulțimea de pasageri și marinari. În apele reci, amestecate cu sloiuri de gheață, au murit 1.514 oameni. Câțiva au reușit să se salveze fie cu ajutorul bărcilor de salvare, fie cu ajutorul scândurilor ce pluteau deasupra apelor. Citește restul acestei intrări »