René Descartes – Meditaţii metafizice

26/02/2015

de Amza JUCAN

Amza JucanMeditaţii metafizice a lui Descartes rămâne, înainte de orice – la mult peste 350 de ani de la scrierea ei – o lectură extrem de interesantă. Pe urmă, deşi titlul conţine, clar, cuvântul metafizică, se poate discuta dacă este o lucrare de logică sau de filosofie[1]. Personal, nu pot răspunde hotărât, ba chiar mă întreb dacă nu este un capitol de dogmatică creştină prezentat într-o manieră nonconformistă şi nu pot ocoli nici impresia catehetică pe care mi-o lasă textul lui Descartes, cu toate că lucrarea nu este elaborată în conformitate cu planul obişnuit al catehezei. În orice caz, dogmatica ortodoxă îl citează pe Descartes ca valoros susţinător al argumentului ontologic în demonstrarea existenţei lui Dumnezeu, aducându-i, ca singură obiecţie, nivelul prea înalt de redactare a tezei, ceea ce-i reduce accesibilitatea, adică raza de convingere.

Analizând volumul în sine, fără a face aprecieri legate de posibila lui influenţă (barată intenţionat de însuşi Descartes, cum aflăm din prefaţa traducătorului), este de remarcat stilul spiralat al expunerii. Mereu sunt reluate afirmaţii anterioare, nu însă prin simplă revenire la ele, ci prin ducere a ideii cu o spiră mai sus. Argumentaţia carteziană urmează un permanent urcuş, dar ascensiunea nu este lăsată la voia accidentului. Ea este rulată, „alunecată”, condusă în mod „neted”. Citește restul acestei intrări »