„Nouă ne trebuie patria noastră românească și biserica, de care voi vă bateți joc…”

28/06/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Ultima notă sovietică – Moscova, 28 iunie 1940

  1. În decurs de 4 zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.
  2. Trupele sovietice în acelaşi timp să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de nord a Bucovinei.
  3. În decursul zilei de 28 iunie trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chişinău, Cetatea Alba.

Mircea Streinul (n. 2 ianuarie 1910, Cuciurul Mare, Ucraina – d. 17 aprilie 1945, Bucureşti, România) a fost un om de litere, editor de reviste, poet, prozator şi translator român originar din Bucovina.

„D.I. Dominte istoriceşte – tot în ziarul Bucovina – următoarele despre măcelul din comuna Suceveni:

Ajungând în sfârşit în faţa raionului poliţiei G.P.U., instalat în casa parohială din Adâncata, miile de ţărani şi ţărance din Suceveni au ridicat tot atâtea mâni cu cererile de trecere peste graniţă, implorând imediata lor rezolvare şi declarând hotărât bolşevicilor:

– Nu v’am chemat încoace şi nu v’am votat. Acesta este pământul nostru de la Ştefan cel Mare. Căraţi-vă de aici, de pe pământul acesta. Daţi-ne răspuns imediat de plecaţi ori nu şi lăsaţi-ne în pace ori daţi-ne voie să plecăm în ţara liberă peste graniţă. Vă dăruim tot ce avem. Şi pământ şi case şi vite, să vă desfătaţi cu ele. Nouă ne trebuie patria noastră românească şi biserica, de care voi vă bateţi joc, de când aţi venit. Noi nu putem schimba libertatea noastră pentru jugul vostru de oţel.

Se înţelege că nimeni n’a ţinut nici o cuvântare. Ci cuvintele de mai sus erau explozii izolate din mulţime, rostite din mii de piepturi şi urmate şi încrucişate cu strigăte nesfârşite de: Jos Rusia Sovietică, jos bolşevismul, jos Stalin, amestecate cu urale de: Trăiască România noastră…! Citește restul acestei intrări »


26 IUNIE – ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL

26/06/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

„Jur să păstrez ca pe lumina ochilor drapelul de luptă tricolor, simbol al unităţii, suveranităţii şi independenţei naţionale, al onoarei, vitejiei şi gloriei militare a poporului român, al tradiţiilor eroice străbune şi al patriei mele, România.”

Citește restul acestei intrări »


„Viața lui Eminescu este interesantă pentru că e viața lui Eminescu”

15/06/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Eminescu_1

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoşani – d. 15 iunie 1889, Bucureşti)

Poate cea mai înfloritoare literatură despre literatură ne-a oferit-o existenţa fizică şi socială a lui Eminescu. Cele mai nemaipomenite elucubraţii, cele mai mari fantasmagorii, cele mai mari indiscreţii şi colportări – de la bârfa ordinară până la compasiunea sublimă – le-a suportat existenţa fizică a lui Mihail Eminescu. Cred că dacă poetul ar fi putut să parcurgă măcar o parte din amănunţitele şi fadele biografii pe care posteritatea i le-a dedicat, nici n-ar mai fi vrut să fie. S-a spus că era bolnav şi s-a justificat prin boală talentul său; s-a identificat geniul (ce tristeţe) cu nebunia; i s-au catalogat femeile, a  fost măsurat cu metrul (al cărui etalon se păstrează la Londra), s-au făcut consideraţii despre lungimea şi lăţimea frunţii lui; mai mult decât atât şi groaznic, după moarte, i s-a cântărit creierul, vai, Doamne!, după moarte i s-a cântărit creierul!… Citește restul acestei intrări »


„Ce se întâmplă în România?”

09/06/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Marin Preda (n. 5 august 1922, Siliştea Gumeşti, Teleorman – d. 16 mai 1980, Mogoşoaia, Ilfov) a fost un scriitor român postbelic, director al editurii Cartea Românească. Ultimul său roman lansat în 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piaţă, romanul a fost retras din toate bibliotecile şi librăriile publice şi universitare. În scurt timp, pe 16 mai 1980, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creaţie a scriitorilor din Palatul Mogoşoaia.

Ion Antonescu (n. 2/14 iunie 1882, Piteşti – d. 1 iunie 1946, Jilava, Ilfov) a fost un militar şi om de stat român, ofiţer de carieră, (general/mareşal), şeful Biroului Operaţiilor din Marele Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, ataşat militar la Londra şi Paris, comandant al Şcolii Superioare de Război, şef al Marelui Stat Major şi ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României. A fost demis de la conducerea statului de către rege, prin lovitura de stat de la 23 august 1944, fiind arestat şi predat spre pază comuniştilor, apoi deţinut în Uniunea Sovietică. La 17 mai 1946 a fost condamnat la moarte pentru crime de război de „Tribunalul Poporului” din Bucureşti. La 1 iunie 1946 a fost executat prin împuşcare la închisoarea Jilava.

„Deodată Hitler încetă să mai strige şi se opri. Citește restul acestei intrări »


„Și nu cunoști cruțări și amânări de te arunci dreptății împotrivă”

23/05/2020
selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Tudor Arghezi (pseudonimul lui Ion Nae Theodorescu, n. 21 mai 1880, Bucureşti – d. 14 iulie 1967, Bucureşti) a fost un scriitor român, cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti.

Opera sa poetică, de o originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele, teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire şi Ochii Maicii Domnului), pamflete, precum şi literatură pentru copii.

Pacea e-n ţară, pacea în afară,
Hotarul, liniştit cum n-a mai fost,
Şi şesurile, azi la adăpost,
Plugarii noi le fulgeră şi ară.

Pe la-nceputul dulce-al primăverii
Satul şi-aduce-aminte de poveşti,
Şi frunza tremură pe crengi cereşti,
Şi pasămite, -n taină, şi boierii.

Citește restul acestei intrări »


SFÂNTUL DIN MONTPARNASSE

21/05/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Constantin Brâncuşi (n. 19 februarie 1876, Hobiţa, Peştişani, Jud. Gorj – d. 16 martie 1957, Paris) a fost un sculptor român cu contribuţii covârşitoare la înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuşi a fost ales membru postum al Academiei Române.

„Se izolase de exterior printr-o uşă ţărănescă, o amintire din copilărie: odată intrat pe această uşă, uitai de civilizaţie. Cuptorul de gătit din cărămidă, cel de încălzit uneltele şi de topit metalele, păreau mai aproape de păstorul homeric, decât de oraşul modern. Constantin uitase tentaţiile Parisului; hiberna luni întregi, ascultând şi transformând în artă pulsul naturii.

Avea nevoie de concentrare maximă, pentru a da formelor viaţă. Cocoşul său se ridica în zbor şi parcă auzeai cucurigul lui vesel. În Leda, lebăda cu capul şi gâtul contopite într-o singură mişcare, cântă un cântec de dragoste în marmură albă sau bronz strălucitor. Piatra devine fluidă în Peşte, Citește restul acestei intrări »


O roză-nfloreşte, suavă…

15/05/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Alexandru A. Macedonski (n. 14 martie 1854, Bucureşti – d. 24 noiembrie1920, Bucureşti) a fost un poet, prozator, dramaturg şi publicist român. Supranumit poetul rondelurilor, este primul reprezentant al simbolismului în literatura română. Iniţiatorul cenaclului şi revistei literare Literatorul, a susţinut modernizarea poeziei româneşti. Alexandru Macedonski a încurajat, la începuturile activităţii lor scriitoriceşti, numeroşi tineri talentaţi, printre care George Bacovia şi Tudor Vianu, pe care i-a publicat în revista sa Literatorul, iar în revista Liga ortodoxă debutează, printre alţii, Tudor Arghezi şi Gala Galaction.

Alexandru Macedonski a fost ales în 2006 membru post-mortem al Academiei Române.  Citește restul acestei intrări »


Qui a pris Osman?

11/05/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

La 9/21 mai 1877, sesiunea extraordinară a Adunării Deputaţilor a proclamat Independenţa de Stat a României faţă de Imperiul Otoman.

Documentul a devenit lege prin semnarea/promulgarea lui de către domnitorul Carol I, la 10/22 mai 1877.

 

„- Qui a pris Osman?

Ce furent deux officiers roumains, le colonel Cerkez, commandant la 2-e division et le colonel Arion, commandant de l’artillerie, qui, les premiers, apprirent qu’Osman, blessé, demandait à voir un officier supérieur. Ils trouvèrent le général turc dans une petite cabane où on l’avait transporté; ils lui offrirent les services de nos chirurgiens et placèrent une sentinelle à la porte. Peu après, un général russe vint emmener le glorieux vaincu.” Citește restul acestei intrări »


„Dar ranele vieții românești din Săcuime…”

29/04/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Gheorghe Ciuhandu (n. 23 aprilie 1875, Roşia, Bihor, Româniad. 29 aprilie 1947, Vaţa de Jos, Vaţa de Jos, Hunedoara, România) a fost un preot şi publicist român, deputat în Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.

Gheorghe Ciuhandu a studiat teologia la Arad şi Cernăuţi. A fost profesor de istoria bisericii la Arad şi referent şcolar la Episcopia Aradului. Este autorul a peste 60 de cărţi, a numeroase studii şi articole. După 1918 a fost consilier cultural la Episcopia Aradului şi preşedinte al asociaţiei „Andrei Şaguna”, iar ulterior senator. Din 1946 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

„Dar ranele vieţii româneşti din Săcuime puroiază încă – şi nu-şi mai găsesc leacul – încă şi din motivul politicianismului românesc, remarcat mai ales în judeţul Odorhei, Citește restul acestei intrări »


Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului

18/04/2020

selecție text de Valentin-Nicolae BERCĂ

Invierea Domnului

„Pogorâtu-Te-ai întru cele mai de jos ale pământului,
Şi ai sfărâmat încuietorile cele veşnice,
Care ţineau pe cei legaţi, Hristoase,
Şi a treia zi, precum Iona din chit,
Ai înviat din mormânt.

Hristos a înviat din morţi!
Cu moartea pre moarte călcând
Şi celor din mormânturi
Viaţă dăruindu-le.”

Citește restul acestei intrări »