Romanul „Străveacul şi alte vremi” de OLGA TOKARCZUK

21/02/2015

de Antoaneta TURDA

Dacă Paweł Huelle cutreieră cu graţie pe tărâmul timpului, făcând slalom printre buclele timpului care aparţin atât trecutului, cât şi prezentului, mai tânăra sa compatrioată, Olga Tokarczuk, apare în peisajul literar polonez actual în anul 1993, cu volumul Călătoria oamenilor cărţii (care a primit premiul Asociaţiei Editorilor Polonezi) tradus în româneşte în 2001, când apare la Editura Polirom. Acestei cărţi i-au urmat: în 1995, romanul E. E., Străveacul şi alte vremi (care, în 1996, anul apariţiei, primeşte premiul Fundaţiei Kóscielski), în 1997 i se publică volumul de proză scurtă Dulapul şi în 1998 romanul Casa de zi, casa de noapte, nominalizat pentru premiul Nike.

Olga Tokarczuk

Olga Tokarczuk

Născută în 1962 la Sulechów în Polonia, Olga Tokarczuk, considerată cea mai bună scriitoare din generaţia ei, a absolvit Psihologia la Universitatea din Varşovia, şi a urmat o carieră literară care poartă pecetea unor cunoştiinţe aprofundate în acest domeniu, precum şi în cel al ştiinţelor oculte, de care este pasionată. Retrasă în localitatea Wałbrzych din Silezia Inferioară (ţinut cunoscut pentru faptul că a fost divizat între Polonia, Cehia şi Germania, ceea ce a dus la multe probleme minoritare, dintre care cea mai importantă a fost legată de cea germană), scriitoarea poloneză se remarcă prin fineţea observaţiei şi printr-o analiză profundă a tipologiei umane, trăsături care definesc mai ales romanul Străveacul şi alte vremi, considerat cel mai bun volum al scriitoarei.

Scris după 1989, când descătuşarea artistică a cunoscut şi în Polonia tot felul de teme şi abordări literare, romanul nu surprinde prin subiectul ales, pentru că tema identitară, atât de dragă polonezilor, a fost şi este mereu actuală, nici printr-un stil modern, ci poate doar prin abordarea metafizică a unor destine umane surprinse pe o perioadă destul de lungă, cuprinsă între Primul Război Mondial şi epoca comunistă. Citește restul acestei intrări »