CÂNTECUL DIN ZONA PRELUCILOR

13/01/2015

100_7984

DE LA VOCEA STRĂBUNILOR, LA CONTEMPORANEITATE

de Iuliana-Andrea POP

Zona Prelucilor, apropiată de zona Chioarului, dar şi cu puternice influenţe lăpuşene, păstrează încă numeroase creaţii lirice de demult, fără însă a fi refractară la nou.

Există aici cântecul numit horea, care acompaniază evenimentele obişnuite ale zilei, împrumutând câte puţin din bucuriile, dramele sau pur şi simplu trăirile creatorului său, din felul său de a fi.

Când prezentul nu aduce împlinirea dorinţelor, creatorul sau purtătorul de cântec este sub imperiul dorului de „binele ce-a fost”, după cum spun bătrânii.

Mărg în lume după bine,
Viu acasă, n-am pă nime.
Ţâp pticioru păstă prag,
Tăt îl ţâp şi iară-l trag,
Dacă-n lume n-am om drag.
(Informator: Rozalia Florian, 87 de ani, Preluca Veche, 2010. Culegător: Ana Bisztricki Florian din Preluca Veche)

100_7855

De dată mult mai recentă, după cum am înţeles de la localnicii din Preluca Nouă, este cântecul epic cu puternice accente lirice prin intensitatea sentimentelor transmise Foaie verde, spic mohor, care ilustrează o întâmplare care a frânt definitiv destinul unui fecior al locului, Ionuc a lui Petrea lui Ilie, din localitatea Dealu Corbului, învecinată cu Prelucile. La vârsta de numai 18 ani, după un conflict cu autorităţile comuniste, băiatul a fost împuşcat la o margine de sat, între comuna Vima Mică şi satul Sălniţa, şi îngropat într-un loc neînsemnat cu cruce, unde „îi numa pământ neted”, drept „pedeapsă” suplimentară post-mortem pentru că s-a răzvrătit împotriva regimului. Fata care l-a iubit se pare că a fost creatoarea cântecului, ea înălţând, astfel, în ideal, semnul crucii şi ca simbol de iubire curată: Citește restul acestei intrări »