Setea de Duh

Predică la Duminica Pogorârii Duhului Sfânt

Motto: De este între voi însetat cineva,
să vină la Mine şi să bea. (Ioan 7, 37)

de pr. prof. univ. dr. Theodor DAMIAN

Există într-adevăr o apă fizică, materială, necesară pentru împlinirea setei trupeşti, dar există şi o apă spirituală, necesară împlinirii setei duhovniceşti, tot aşa cum există o hrană materială, trupească, şi una spirituală, duhovnicească. Desigur că, în textul amintit, Mântuitorul se referă la apa spirituală, căci şi în alte împrejurări – confirmând aceasta – a vorbit de hrana duhovnicească, ca de exemplu atunci când a zis: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Luca 4, 4). Dar cuvântul lui Dumnezeu este Adevărul, căci Iisus s-a declarat pe Sine ca fiind Adevărul, El fiind şi Cuvântul lui Dumnezeu.

Deci celui căruia îi este sete şi aleargă la Hristos aceluia îi este sete de cuvântul lui Dumnezeu, de Adevăr.

La cules de maci…

de Gelu DRAGOŞ

De fiecare dată, Rusaliile aveau o semnificaţie aparte pentru mine, deoarece ieşeam din canoanele şi plictisul pe care ţi-l dă, la acea vârstă, o slujbă ortodoxă obişnuită, de duminică, ieșind, de data asta, în ţarină, în necunoscutul fascinant din punctul de vedere al unui băieţel de câţiva anişori, de la ţară.

Îmi amintesc cu nostalgie că eram de vreo patru-cinci ani, şi bunica Iuliana îmi amintea că după slujba din biserica din mijlocul satului vom merge în ţarină, Pă Ruptură, şi să fiu atent să nu-mi murdăresc hainele şi mai ales să nu mă îndepărtez de tatăl meu, Aurel, ca să nu mă pierd.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 302 (16-31 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Puterea Duhului. Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, numită şi Duminica Mare, Duminica Cincizecimii sau Rusaliile, este dedicată celei de-a treia persoane a Sfintei Treimi, Sfântul Duh. De altfel, este singura sărbătoare din timpul anului dedicată numai Sfântului Duh. Adăugăm şi faptul că această sărbătoare este socotită şi ziua întemeierii Bisericii. Tocmai de aceea vom stărui puţin asupra semnificaţiilor sărbătorii.
Cincizecimea ne aduce în actualitate pe Sfântul Duh. Nu vom putea niciodată înţelege pe deplin taina Sfintei Treimi, a unirii dintre cele trei persoane ale Sale. Au încercat s-o facă de-a lungul veacurilor Sfinţii Părinţi, dar n-au reuşit pe deplin. Să fim înţeleşi de la început: noi nu credem în trei dumnezei, ci Dumnezeu este Unul în fiinţă, dar întreit în persoane: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Ca să înţelegem mai bine, vom recurge la o asemănare: un pom este unul, format din trei părţi: rădăcină, tulpină şi coroană. Numai împreună cele trei părţi formează pomul, luate separat nu mai sunt pomul în deplinătatea lui. Aceste trei părţi au atribute comune, adică toate au în alcătuirea lor substanţa lemnoasă, dar fiecare parte are atribute proprii: rădăcina captează apa şi substanţele hrănitoare din sol, tulpina transportă apa şi substanţele hrănitoare spre coroană şi asigură rezistenţa pomului, în timp ce coroana pregăteşte hrana pomului, creşte şi coace fructele. Raportat la Sfânta Treime, putem spune că cele trei persoane ale Sale au atribute comune, precum: dumnezeirea, sfinţenia, veşnicia, atotprezenţa, atotputernicia, înţelepciunea, bunătatea, dreptatea etc., cât şi atribute specifice, precum: Dumnezeu-Tatăl este creatorul şi conducătorul lumii; Dumnezeu-Fiul este mântuitorul şi judecătorul lumii; Dumnezeu-Sfântul Duh este sfinţitorul şi dătătorul de viaţă al lumii. După cum vedem, aceste atribute se referă în special la legătura lui Dumnezeu cu lumea, dar, fără îndoială, persoanele Sfintei Treimi au multe alte atribute, pe care noi nu le cunoaştem.

CINCIZECIMEA – POGORÂREA SFÂNTULUI DUH. Tâlcuirea Mitropolitului Hierotheos Vlachos. „Este fiu al lui Dumnezeu numai cel ce Îl are în el pe Duhul Sfânt”

de Mitropolit Hierotheos Vlachos

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvânt.ro/2012/06/03/cincizecimea-predica-hierotheos-vlachos/ )

„Înainte de a Se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca, după Înălţarea Sa, aceştia să se întoarcă la Ierusalim şi să aştepte acolo până ce vor fi înveşmântaţi cu putere din cer. Aşadar, El le-a făgăduit ucenicilor că vor lua Duh Sfânt, despre Care a vorbit în timpul vieţii Sale.

Făgăduinţa lui Hristos s-a împlinit la cincizeci de zile după Paşti şi la zece zile după Înălţarea Sa la ceruri. Atunci, Biserica prăznuieşte Cincizecimea, prin care este cinstită Sfânta Treime, după care, în ziua următoare, este sărbătorit şi slăvit Duhul Sfânt. Prin urmare, praznicul Cincizecimii este o sărbătoare a Sfintei Treimi.

Analizând sărbătoarea Cincizecimii, nu ne vom referi în amănunt la cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi, adică la Duhul Sfânt, ci vom sublinia doar acele fapte şi acele învăţături ale Sfintei Scripturi şi ale Sfinţilor Părinţi care se referă la Hristos. Prin urmare, vom pune mai mult accentul pe faptele hristologice care au legătură cu Duhul Sfânt. Dar pentru că nu există hristologie în afara triadologiei, trebuie să ne referim şi la dogma legată de Taina Sfintei Treimi.

Sărbătoarea Cincizecimii a fost inclusa între cele douăsprezece mari praznice împărăteşti ale Bisericii pentru că este ultima sărbătoare a sfintei iconomii. Întruparea lui Hristos a avut drept scop biruinţa asupra morţii şi venirea Preasfântului Duh în inimile oamenilor. De altfel, se cunoaşte faptul că scopul vieţii bisericeşti şi duhovniceşti este de a ne face mădulare ale Trupului lui Hristos şi de a lua Duh Sfânt. Acestea două sunt indisolubil legate între ele.

Cuviosul imnograf spune că Cincizecimea este ultima sărbătoare din cele care se referă la reînnoirea omului: „Praznicul cel după praznice şi cel mai din urma sa-l praznuim noi, credincioşii, în chip luminat; aceasta este Cincizecimea, plinirea făgăduinţei şi a sorocului”.

Astfel, dacă Bunavestire a Maicii Domnului este începutul sfintei iconomii şi al întrupării Cuvântului, ziua Cincizecimii este punctul final, pentru că atunci omul s-a făcut prin Duhul Sfânt mădular al Trupului înviat al lui Hristos.

Acestea sunt coordonatele între care se încadrează Cincizecimea, alături de toate celelalte fapte legate de Duhul Sfânt şi de Hristos, pentru că nu putem concepe hristologia în afara pnevmatologiei (învăţături despre Duhul Sfânt), şi nici pnevmatologia în afara hristologiei.