„Anexarea” Crimeii de către Rusia și interesele naționale ale României

16/03/2021

Nicolae Iuga

de prof. univ. dr. Nicolae IUGA

Noi vorbim azi în România despre „anexarea” Crimeii de către Rusia, fără să reflectăm deloc asupra adevărului istoric și fără să ținem cont de interesele noastre naționale, probabil numai așa, ca să facem pe placul a ceea ce se numește „marile democrații” vestice. Și uităm că, după ce și-a proclamat independența în anul 1991, Ucraina s-a comportat față de România mai rău decât URSS, refuzând să ne restituie Insula Șerpilor și încercând să ne ia cu forța o mare parte a zonei economice exclusive din Marea Neagră, până când pretențiile aberante ale Ucrainei au trebuit să fie stopate de către Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

Pentru a judeca corect lucrurile cu privire la revenirea Crimeii la Rusia, trebuie să avem în vedere unele fapte istorice incontestabile, care de altfel sunt enunțate ca atare de către specialiștii în domeniu, în mod competent și exhaustiv[1]. Citește restul acestei intrări »


Vin soldații

19/04/2013

de Maria Diana POPESCU,
Agero www.agero-stuttgart.de

maria-diana-popescuComisia Europeană nu renunţă la poziţia „pe loc repaus” faţă de disputele „made în Ungaria”, semn că rolul comisiei este al unui taraf de urechişti,  care ar avea mai mult succes pe marginea şanţului, aplaudat de nişte nuntaşi tămîiaţi. Unde le scapă linia melodică, improvizează, fiecare după cum îl taie vocea, pentru că dirijorii, la rîndul lor,  alţi urechişti preocupaţi să intoneze propriul imn, ignoră faptul că un stat suveran, naţional şi unitar, nu poate avea două limbi oficiale şi două drapele. Rămîne ca şi rromii să ceară acelaşi lucru şi uite-aşa reuşim să scriem cele mai ruşinoase pagini ale istoriei postdecembriste! Ar fi bine ca ambele tabere să calmeze reacţiile disproporţionate. Deşi agentul loviturii de stat din 1989 îl pune la zid pe tînărul premier, tonul său diplomatic rămîne echilibrat şi în interesul României.

Cu toate că am consemnat la vremea respectivă, reamintesc că euro-pastorul de azi, nu a fost împotriva comunismului, ci împotriva României, aşa este şi azi, un duşman al românilor. Locuitorii Ardealului îşi iubesc Patria Română, vor să trăiască în pace şi nu se vor supune îndemnurilor udemerist-iredentiste cu ieşitul în stradă. Fie ei unguri, secui sau alte etnii trăitoare în ţară, au în sînge unitatea, suveranitatea, integritatea naţională şi teritorială. De ce a fost sprijinit de „ţara vecină şi (ne)prietenă” să ocupe funcţia de vicepreşedinte al Parlamentului European?  Ca să poată lansa de la tribună rachete în direcţia României, ale cărei interese le boicotează. Culmea ironiei, a fost chiar şi decorat de însuşi şeful statului cu „Ordinul  Naţional Steaua României, „în semn de mare apreciere a curajului şi demnităţii de care a dat dovadă” în lovitura de stat din 1989. Să decorezi un agent al serviciilor secrete străine, care luptă împotriva ţării tale? „Curat-murdar”!

Cu imaginea  de erou confecţionată şi cultivată pînă azi, agentul în sutană continuă opera de ameninţare cu autonomia, incitînd la ură, nesupunere civică şi proteste de stradă. Iată ce declară un preşedinte de stat, stăpîn pe situaţie: „În Rusia trăieşte poporul rus, iar poporul rus nu admite nici un afront al unei minorităţi; acestea trebuie sa respecte Rusia, pe ruşi şi legile, fără să ceară favoruri speciale sub pretextul că sunt discriminaţi; cine face altfel este invitat să părăsească Rusia imediat; Nu Rusia are nevoie de minorităţi, ci ele au nevoie ca Rusia să-i primească, să le ofere adăpost, locuri de muncă şi hrană; În Rusia trăiesc doar ruşi!”. Membrii Dumei de Stat au aplaudat în picioare 5 minute.

Euro-pastorul ar trebui să-şi pună pofta-n cui. În aprilie vin soldaţii chinezi în România. Armata de teracotă, dezgropată la Xi’an, China, trimite cîteva regimente la Bucureşti, într-o expoziţie de arheologie chineză, ce se va deschide în a doua parte a lunii aprilie la Muzeul Naţional de Istorie a României, şi va putea fi vizitată pînă în luna august. Nu cumva expoziţia să le dea vreo idee împăraţilor noştri să se îngroape împreună cu Armata Română, pentru a se proteja de chinurile iadului. Cu ce a mai rămas din ea. Unei părţi însemnate, făcîndu-i-se slujbă de înmormîntare. Dacă, potrivit istoricilor, la construirea întregului complex funerar al primului împărat al Chinei, Qin Shi Huang (221 – 210 î.Hr.), ar fi lucrat aproximativ 700.000 de muncitori, întrebarea se pune, cîţi români ar fi necesari pentru complexele funerare ale celor 588 de parlamentari. Înseamnă că şomajul va dispărea, tot românul va avea de lucru, iar formula magică „să trăiţi bine!” îşi va găsi, în sfîrşit, aplicabilitate. Potrivit estimărilor, în cele trei gropi uriaşe de la Xi’an s-ar afla, în total, 8.000 de soldaţi, 130 de care şi 520 de cai. Închipuiţi-vă cît spaţiu ar fi necesar împăraţilor noştri ca să-şi ia cu ei, pe partea cealaltă a pămîntului, fiecare cîte 130 de limuzine de lux sau 520 de bărci şi elicoptere!

De ochii lumii, nu de alta, forurile europene îşi exprimă cu privire la dispariţia, în Europa de Est, a clasei de mijloc. De parcă nu măsurile diabolice ale aceloraşi foruri ar fi decimat-o. Cu cît ar fi fost mai numeroasă, cu atît mai tare ar fi tremurat cămaşa la vîrful puterii, văzîndu-şi ameninţate poziţia şi interesele. Citește restul acestei intrări »


Despre Ortodoxie, criză economică şi foloasele sau avantajele ei, în viziunea Bisericii

23/11/2011

Delia Florea_Altar_1de Stelian GOMBOŞ

Intrând direct în subiect, vom susţine că principala critică din perspectivă religioasă la adresa practicilor financiare are în vedere dobânda sau, cu un termen mai dur, camăta. Consiliul de experţi recomandă în fapt regândirea etică a sistemului de finanţare actual: „Nu este întâmplător că mai multe religii tradiţionale au o atitudine prudentă, iar uneori chiar negativă faţă de perceperea dobânzilor bancare. Camăta a fost întotdeauna considerată ca fiind o activitate morală îndoielnică şi incertă. Activitatea financiară şi de credit poate deveni dubioasă din punct de vedere moral dacă aceasta, în goana fără scrupule după profit, se abate de la scopul şi vocaţia sa iniţială – aceea de a face viaţa oamenilor mai bună şi economia mai eficace. Din acest motiv, în prezent, profesia consultantului financiar necesită nu doar un control public minuţios, dar şi un puternic autocontrol etic. Fără a solicita respingerea folosirii posibilităţilor oferite de instrumentele financiare moderne şi fără a ne manifesta câtuşi de puţin dorinţa de a reveni la formele naturale ale economiei, credem că este necesar să se treacă la o evaluare echilibrată a tuturor avantajelor şi dezavantajelor modelului financiar mondial actual.” Ar fi aici de spus că, pe fundalul crizei în care se zbate o bună parte a spaţiului cultural şi social germinat de Creştinism, nu puţini lideri musulmani văd într-o astfel de situaţie dovada superiorităţii etice a Islamului. Or, este adevărat că produsele financiare propuse de băncile declarate musulmane par superioare din punct de vedere etic celor „creştine”, dar nu este mai puţin adevărat că profitul pe care îl fac se bazează tot pe o diferenţă între valoarea banilor daţi şi cea a banilor încasaţi. Altfel spus, Islamul nu are o reţetă etică prin care profitul să fie complet eliberat de prezumţia de cămătărie sau speculaţie. Citește restul acestei intrări »