Maramureșeanul Dumitru Pop Tincu a primit titlul onorific de Tezaur Uman Viu

Dumitru Pop Tincu – urmașul celebrului meșter popular Stan Ioan Pătraș, creatorul Cimitirului Vesel de la Săpânța – a fost onorat cu titlul de Tezaur Uman Viu. Acest titlu i-a fost acordat de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial.

Meșterul maramureșean este născut la 25 august 1955 în Săpânța (Maramureș). Faima Săpânţei – şi a omului care-i perpetuează simbolul – a mers într-adevăr până la marginile pământului. În 2000, Tincu era premiat de japonezi, care au făcut un adevărat cult pentru Cimitirul Vesel. El este sculptorul, pictorul şi poetul din Săpânţa, românul care duce mai departe moştenirea ce i-a fost lăsată.

Identitatea trebuie apărată de pericolul uniformizării:

Fenomenul Săpânţa

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Revista „Familia Română”, născută la Oradea „Mare”, dar „altoită” şi amplificată la Baia Mare în ultimii ani până la nivelul de „cea mai răspândită şi cunoscută publicaţie românească în lume”, a ajuns la numărul 1 (48), aprilie 2013*. Pe copertă, mereu „construită” cu măiestrie artistică dintr-un albastru sfânt românesc, nealterabil şi netransmisibil, ilustraţia şi titrarea spun totul printr-o sintagmă simplă. Numărul e dedicat, cu deschidere unghiulară maximizată, „Fenomenului Săpânţa”. Aşa am numit întreg buchetul de „odoare sfinte” din această aşezare maramureşeană, devenită în primul rând prin Cimitirul său Vesel „cea mai cunoscută localitate românească în lume”.

Acum, la Săpânţa, celebrului cimitir i se adaugă şi Mănăstirea Săpânţa Peri, a cărei biserică din lemn s-a „urcat” spre ceruri

Prietenul neamului meu este prietenul meu!

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cu ocazia unei vizite sabațiene în România l-am cunoscut pe prof. dr. Haim Maor, șeful departamentului de Arte al Universității Ben-Gurion din Negev, Beer Sheva, Israel (Facultatea de Științe Umaniste și Științe Sociale). Se știe că în statele cu bună tradiție academică fiecare al șaptelea an de activitate este „an sabațial”. Chestiunea aceasta și experiențe de acest gen se întâlnesc și în SUA, Canada, Australia, Marea Britanie, Franța, Elveția și alte țări, dar cel mai bine „sună” expresia în aria culturii ebraice, limba și civilizația care au impus sabatul ca sărbătoare supremă și în vecinătăți educative laice.

Programul unui astfel de an trebuie să cuprindă o temă majoră de cercetare itinerantă. Pentru profesorul israelian de artă sprijinul a venit de la Nora (Eleonora) Stanciu, cu care a mai colaborat și-n alte ocazii frumoase, inclusiv în anul 2012 la Săpânța, cu artistul Dumitru Pop Tincu, cu care au realizat lucrări de pictură, desen, fotografie documentară, înregistrări video

Pamfil Bilţiu – Ion Stan Pătraş şi zestrea sa artistică

de Gelu DRAGOȘ

O carte de colecţie, o carte reprezentativă pentru Maramureş, ne propune neobositul etnolog Pamfil Bilţiu şi colaboratoarea şi consoarta lui, Maria Bilţiu. Apărută în condiţii grafice deosebite, ea se numeşte „Ioan Stan Pătraş şi zestrea sa artistică”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, editura „Cetatea Romei”, director dr. Nicoară Mihali (carte-simbol, tocmai bună pentru a putea fi oferită turiştilor care ne trec pragul).

Demersul domnului Pamfil Bilţiu este salutar fiindcă Maramureşul, dacă se identifică cu ceva, se identifică cu porţile maramureşene, bisericile de lemn, folclorul de pe Iza şi Mara şi în mod excepţional cu „Cimitirul vesel” din Săpânţa.

Din Cuvântul de început, numit „Argument” aflăm că: „Lucrarea noastră îşi propune să umple un gol resimţit de multă vreme. Prin ea ne propunem să analizăm şi să tratăm opera meşterului Ioan Stan Pătraş sub toate aspectele ei,

Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, ediția a șaptea 14 – 21 august 2016 prezintă SATELE UNITE ALE MARAMUREȘULUI

Comunicat de presă

Asociația Interculturală de Tradiții, prin fondatorul acesteia, Peter Hurley, organizează cea de-a șaptea ediție a proiectului Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, în perioada 14 – 21 august 2016.

Festivalul creat de Peter Hurley are ca scop promovarea și susținerea satelor românești păstrătoare de tradiții, pe care irlandezul le consideră adevărate comori vii. La această ediție, a șaptea, satele maramureșene au înțeles importanța mesajului acestuia și au decis să se implice, prezentându-și fiecare specificul local.

„Într-un efort comunitar cu adevărat impresionant și remarcabil la nivel național, nemaiîntâlnit într-un festival în România, toate cele 63 de sate din Țara Maramureșului s-au activat să participe, fiecare cu câte un eveniment – mai mic sau mai mare – unde vizitatorii pot să se întâlnească cu valorile autentice ale satului tradițional.” – declară Peter Hurley.

„S-a pregătit o serie impresionantă de interacțiuni, noi le zicem micro–călătorii, concepute pentru oameni cu interese diferite și specifice, dar toți conectați la un scop comun: descoperirea și aprecierea culturii satului tradițional viu, o călătorie plăcută și sănătoasă către propriile obârșii. Creăm PUNȚI! Punți între rural și urban – fie acesta urban românesc sau străin. Punți între generații – mai ales generații din zona rurală, mai ales în Maramureș. Vrem să confirmăm că valorile autentice au relevanță pentru tineri, din oraș și din sat.”

Festivalul Drumul Lung spre Cimitirul Vesel, ediția 2016, deschide o cale de comunicare, între România rurală și România urbană, transmițând un mesaj național de solidaritate, în numele celor peste 12.000 de sate din România.

MARAMUREŞUL – ÎNAINTE DE TOATE ŞI ÎNTÂI ÎN TOATE

de dr. Teodor ARDELEAN

O întrebare-flacără aprinde Ţara Noastră: Cu ce surprinde fiecare judeţ România? Provocarea e binevenită, iar competiţia atrage tot mai mulţi aderenţi.

Dacă ar fi să încercăm un astfel de „joc intelectual”, ar trebui să întreprindem o investigaţie foarte complexă. Aceasta deoarece în cazul Maramureşului nu căutarea elementelor care „să surprindă” e mai importantă, ci selecţia acestora, pentru a putea „condensa” esenţialul într-un buget de timp rezonabil.

Iată doar câteva „determinări” pe care ar trebui să le evidenţiem cel puţin ca sintagme definitorii : „Cel mai cunoscut brand regional românesc”, „Un Muzeu Viu în Inima Europei”, „Autenticul la El acasă”, „Ţara Bisericilor de Lemn”, „Peri şi Ieud. Primele manuscrise şi cărţi în limba română”, „Ţinutul de dincolo de timp”, „Ţara colindelor”, „Kilometrul 0 al Europei”, „Ţinutul întemeietorilor de Ţară”, „Un judeţ compus din patru Ţări”…

Apoi, evident, că ar trebui să enumerăm „mândria oamenilor” şi „oamenii care au purtat cu mândrie în destinul lor pecete de Ţară”: Dragoş Vodă şi Maramureşul din dreapta Tisei; Bogdan Vodă şi Cuhea, Vasile Deac Moşu şi Monumentul Voievodului; Pintea Viteazul, cămaşa de zale de la Budeşti, monumentele sale şi cetatea Baia Mare; George Pop de Băseşti şi Mecca românilor din Ardeal; Vasile Lucaciu şi Diplomaţia Marii Uniri; Ioan Mihalyi de Apşa, Diplomele maramureşene şi Academia Română; Gheorghe Bilaşcu şi începuturile stomatologiei româneşti; Gheza Vida şi Monumentele identităţii româneşti; Vasile Blidaru – simbolul rezistenţei anticomuniste; Nicolae Steinhardt şi Mănăstirea Rohia – cea mai înaltă expresie de rodire culturală de la confluenţa filosofiei cu teologia; Lascăr Pană şi Miracolul numit Minaur; Lecţia de fotbal a lui Viorel Mateianu; Dumitru Fărcaş, satul Groşi şi taragotul la români; Adrian Ghenie, Şcoala băimăreană de pictură de la Baia Mare şi cel mai bine vândut pictor român în lume…