Şaptesprezece al lui februarie

(Cât mai este iarnă)

 

Constantin Mîndruță – privind balconul

de Constantin MÎNDRUŢĂ

Ne ninge astăzi, doamnă, ca de iarnă,
De-mi vine să mă-ntind pe lângă tine
Şi simt că pot să mai şi uit de mine,
Să deschid gura, fulgii să mă cearnă.

Dar nu se poate trupul să m-aştearnă
Şi nu e vis, că ştiu despre destine,
Îmbrăţişarea ta să mă aline
Ca ţuica deşertată din povarnă.