de Ion GEORGESCU-MUSCEL
Ţopăiau ţigănuşii un dans
Aşa de flămând de bucurie şi de viaţă!
Au venit apoi, tiviţi în alb,
Copii de gospodari din toata valea –
Un tăvălug de frumuseţi cât să inunde ţara!
Ai zice – primăveri la-ntrecere cu vara;
O rupere de nori – şi norii făuriţi
Din vetre mari fierbinţi de zarzări înfloriţi!
O nuntă codrenească îmi pare-a mă pătrunde
Şi mă-nfioară-a ceterii zvâcnire jucăuşă;
Tot dansatorul presărat pe-un verde câmp, anume,
În taină, partenera, în ritm o dănţuia…
Perdele mari de alb, prin lume deşirate –
Copiii din Mireş şi-mprejurimi perindă Citește restul acestei intrări »