Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 476 (16 – 31 August)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Blestemul de a fi cobai.

Cobaiul este o viețuitoare pe care se fac tot felul de experiențe cu scop medical, științific, militar etc. De obicei sunt folosiți șoarecii, când se testează anumite medicamente. Li se provoacă, spre exemplu, o boală, și apoi sunt injectați cu tot felul de substanțe, ca să se vadă ce efect au acelea asupra bolii. Rar supraviețuiesc asemenea viețuitoare experiențelor la care sunt supuse!

Până la 1877, noi, românii, am fost câteva veacuri sub suzeranitate turcească. Le plăteam turcilor un tribut anual în bani, cereale, vite, copii, diverse bunuri. Le mai dădeam câteodată și armată, când aveau vreo campanie. Turcii se obligau să ne asigure protecție, dar nu aveau dreptul să se amestece în treburile noastre interne. Nu aveau voie să construiască moschei pe pământ românesc, nu aveau voie să-și impună limba, religia și obiceiurile în spațiul românesc. Ei ne recunoșteau domnul, iar pentru asta știau să-l jupoaie bine de parale. În Principate însă domnul trebuia să conlucreze cu divanul, care era format din boierii țării. Și aceștia erau grupați în partide cu orientări politice diferite: pro-otomană, pro-austriacă, pro-rusă. Exista un echilibru de forțe politice și așa am reușit să supraviețuim între marile imperii sute de ani.

După 1848, suflul de libertate ce venea dinspre Europa s-a abătut și asupra noastră. Mulți dintre luptătorii pașoptiști și-au găsit sfârșitul în temnițe, dar spiritul, ideile, proiectele lor nu au putut fi sugrumate.