Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXII (2022), nr. 480 (16 – 31 Octombrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cioburi colorate.

Când europenii au descoperit continentul american și l-au ocupat, au găsit acolo o populație băștinașă simplă, primitivă, străină de toate patimile, năravurile și „valorile civilizației”. Oamenii de acolo trăiau ca-n „sânul lui Avraam”. Erau mulțumiți cu ceea ce le ofereau pământul, apele și pădurile lor, nu jinduiau după teritoriile și bunurile altora. Aveau aur mult, pe care-l adunau de pe văile apelor. Aveau reguli de comportare simple, bazate pe respect față de oameni și de proprietățile lor. Erau niște oameni cu adevărat fericiți, trăitori în mijlocul naturii. Erau încrezători în noii veniți și-i considerau prieteni și frați.

S-au dus europenii peste ei, fie că au fost englezi, fie spanioli sau alte nații. Nu i-au înțeles, nu i-au respectat. Dimpotrivă. Au profitat de naivitatea lor. Fiindcă oamenii aceia nu cunoșteau valoarea aurului, europenii au recurs la înșelătorii și viclenii, ca să le răpească cantități uriașe. Le-au oferit cioburi de sticlă colorată în schimbul aurului. Localnicii nu cunoșteau sticla și au socotit acele cioburi ceva de mare preț. Au scos din toate cotloanele grămezi de aur și l-au dat europenilor, fiindcă aceștia își făceau reclamă la cioburi. După ce i-au stors de aur, i-au trecut prin foc și sabie. Au mai rămas azi din acele populații băștinașe grupuri mici, izolate, ascunse prin păduri mari sau în rezervații naturale, ca niște piese de muzeu.

De multe ori am avut prilejul să mă gândesc la drama acelor oameni în ultimele decenii. Ceva mă face să-i asemăn cu unele popoare europene din vremea noastră și, de ce nu, cu noi, românii. Mai bine de o jumătate de veac am jinduit după Occident și valorile lui. Ne-am dus cu capul plecat și cu căciula în mână, atunci când am avut posibilitatea, și am rugat Apusul să ne primească în marea lui „familie”. Credeam că l-am prins pe Dumnezeu de picior,