Scrisoare pentru o Floare de Crin

de Mihai EPLI

Sînt înlăcrimat de profundă bucurie că prietena mea a ajuns acasă, aştept să-i spun cât sînt de fericit dar poate nu o voi vedea niciodată.

În zadar scriu poezii datorită ei, fiindcă uneori îi simt lipsa şi mă doare tare rău clepsidra sufletului meu neputând uita ce a fost cândva între noi.
Cândva.

Din păcate, avea Floarea Mea de Crin dreptate când spunea că eu sînt un titan sensibil, fiindcă simt aproprierea ori depărtarea ei, fiindcă a fost şi este o zeiţă pentru mine.

Sînt înlăcrimat stând pe o bancă acum goală sub salcie, fără ea suspinând în zadar înspre titanie, fiindcă lipsa ei o simt în fiecare bătaie monotonă din inima mea… vulcanicul din sângele meu ce m-a titanizat acum m-a lăsat solitar în eterna mea bucurie…