„În măsura în care, în viaţa zilnică a fiecăruia, triumfă trăirea în Dumnezeu, viaţa lor are profunzime, căci are sens”

18/05/2016

Interviu cu Domnul prof. univ. dr. Ilie Bădescu – directorul Institutului de Sociologie al Academiei Române

realizat de dr. Stelian GOMBOŞ

Ilie Badescu

prof. univ dr. Ilie Bădescu

Domnul prof. univ dr. Ilie Bădescu s-a născut în data de 9 mai 1948, în localitatea Luncaviţa din judeţul Caraş-Severin, şi este doctor în sociologie, profesor universitar şi cercetător. Este, din anul 2002, director al Institutului de Sociologie al Academiei Române.
În calitate de director, s-a implicat activ în revitalizarea cercetărilor dedicate mediului rural românesc, înfiinţând şi coordonând în cadrul Institutului Departamentul comunităţi şi dezvoltare rurală.
Este autorul a numeroase studii, manuale, monografii, enciclopedii şi tratate de sociologie, dintre care amintim Noologia. Cunoaşterea ordinii spirituale a lumii (2002), Tratat de geopolitică (2004), Enciclopedia sociologiei universale (2005), Tratat de sociologie rurală (2009).

Citește restul acestei intrări »


Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, prilej de reflecție asupra creștinismului românesc. Un interviu special cu Mitropolitul Clujului, Înaltpreasfințitul Andrei Andreicuț

30/11/2015

COMUNICAT DE PRESĂ – Asociația „Salvează o inimă” ; Plus Communication

De sărbătoarea Sfântului Andrei, românii îl cinstesc nu doar pe cel dintâi chemat apostol, ci și pe cel care i-a încreștinat. Fără misiunea lui, e greu de spus dacă ne-am fi bucurat de bogăția spirituală transmisă din neam în neam și căreia astăzi puțini îi mai acordă atenția cuvenită. Despre ocrotitorul românilor nu era potrivit să ne vorbească decât cel care-i urmează întru totul pilda de viață, Înaltpreasfințitul Andrei. În exclusivitate pentru Asociația „Salvează o inimă”, mitropolitul Clujului a acordat [Alexandrei Andereș] un interviu despre creștinismul trecut și cel actual, despre provocările și soluțiile la problemele societății de azi și, bineînțeles, despre sărbătorile care bat la ușă.

Andrei AndreicutCine a fost Sfântul Apostol Andrei și cum a ajuns el să fie încreștinătorul românilor?

Sfântul Apostol Andrei, înainte de a fi fost ucenic al Domnului Iisus Hristos, a fost ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul. Este cel dintâi chemat la apostolie. După ce Domnul Iisus Hristos S-a înălțat la cer și după ce S-a pogorât în ziua Cincizecimii Duhul Sfânt și în mod văzut s-a întemeiat Biserica creștină, apostolii au plecat în toată lumea să propovăduiască Evanghelia. Sfântul Andrei a propovăduit în Asia Mică, în Tracia, în Sciția Mică, Sciția Mare, în Grecia, unde a fost și martirizat, fiind răstignit pe o cruce în formă de X. De acolo crucea aceasta poartă numele de „crucea Sfântului Andrei”. Oricum, chiar dacă a propovăduit pe un teritoriu imens, pe noi ne mângâie faptul că Sfântul Andrei a propovăduit în Sciția Mică, adică Dobrogea de astăzi. Lucrul acesta îl mărturisesc și izvoarele scrise, și Tradiția, și izvoare nescrise. Citește restul acestei intrări »


Despre pustiul şi pustiirea sufletească, precum şi despre plânsul duhovnicesc…

22/01/2015

de Stelian GOMBOŞ

foto_Delia Florea_dscn4347Ca să mai uite de sine, omului contemporan i se oferă spectacolul cotidian, prin care i se sugerează că adevăratele evenimente ale vieţii lui se petrec cu totul în altă parte decât în fiinţa sa. De aceea, pentru a înţelege ce se întâmplă cu el, omul priveşte la televizor la „evenimentele-ştiri”. În consecinţă, ne putem întreba ce mai poate să spună pustia omului contemporan. Ce înţeles poate să dea el părinţilor pustiei? Poate să creadă că este vorba despre nişte însinguraţi aflaţi la periferia existenţei, care nu şi-au găsit rostul în lume. Cum va înţelege el că aceşti părinţi „nu s-au retras în pustie pentru a se sălbătici, ci pentru a îmblânzi în pustie sălbăticia lumii acesteia”?

„Plânsul este un ac de aur al sufletului scăpat de orice ţintuire şi alipire şi înfipt de tristeţea cuvioasă în lucrarea de cercetare a inimii. Străpungerea este un chin neîncetat al conştiinţei, care pricinuieşte împrospătarea focului inimii, prin mărturisirea făcută în minte” (Filocalia, volumul al IX-lea).

Cum va înţelege omul că ceea ce trăieşte este sălbăticie, singurătate şi anonimat colectiv şi că toate acestea înseamnă pustiirea fiinţei lăuntrice? Când va avea răgazul să-şi pună întrebarea: „Ce a mai rămas din om?” Se va mulţumi el, oare, cu răspunsuri devenite sintagme precum: „obiective pe termen lung”, „economie mondială”, „democraţie”, „daune colaterale”, care invadează spaţiul nostru lăuntric şi ascund cu cinism puterea banului, interesele financiare de grup, fără să ia în considerare persoana concretă? „Daunele colaterale” includ pe toţi cei care mor zi de zi de foame, care-şi pierd viaţa în războaie, care dorm pe străzi. În lumea noastră, totdeauna sunt lucruri mai importante decât persoana vie, concretă. Toată lumea pare să se ocupe de interesele tuturor, dar nimeni nu se ocupă de omul viu. Citește restul acestei intrări »


Ora de religie din şcolile româneşti – factor al discriminării sau mijloc şi operă culturală a spiritualităţii?!…

20/11/2014

de Stelian GOMBOŞ

foto_Delia FloreaMă gândeam, în aceste vremuri, la modul în care istoria este ciclică, la felul în care ea se repetă, fiindcă, iată, asistăm la pervertirea unora dintre noi cu maladia secularismului care evidenţiază ora de religie ca fiind un instrument al stresului şi al discriminării şi care, în consecinţă, invocă îndepărtarea şi înlăturarea acesteia din preajma copiilor noştri, căci ar putea fi contaminaţi de duhul îndoctrinării, te pomeneşti, şi de cel al bigotismului ori al pietismului!… Şi acest fapt ar fi în opoziţie cu starea modernă a tânărului asaltat de alte discipline, ştiinţe, curente, doctrine şi instrumente ale educaţiei mai puţin creştine, cum ar fi cea a televizorului sau a calculatorului, nu?!…

Nu ştiu de ce, dar de câţiva ani încoace, suntem ameninţaţi şi asaltaţi, în momentul în care se pune în discuţie schimbarea ori modificarea unei legi (dezvoltarea şi perfecţionarea ei) cu tot felul de probleme, idei, curente şi ideologii, promovate de tot de felul de pseudointelectuali – membri ai te miri ce societate civilă – care sunt deranjaţi ba de (ne)deschiderea dosarelor şi deconspirarea celor ce au colaborat cu securitatea comunistă, ba de existenţa icoanelor în şcolile româneşti, ba de problema manualelor de religie, ba de problema existenţei şi aplicării unei legi a cultelor cât se poate de strâmbă, incompletă ori imperfectă, şi, mai ales, Citește restul acestei intrări »


Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români – Filiala Oradea, la cincisprezece ani de existenţă – câteva gânduri şi impresii la ceas aniversar

29/12/2011

de drd. Stelian GOMBOŞ,
consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul  Guvernului României (preşedinte al Filialei ASCOR Oradea între anii 1996-2003)

StelianGombosPe tot parcursul vieţii pământeşti trebuie să trăim cu credinţa şi convingerea că în Biserică toţi suntem tineri, căci una este vârsta tinereţii – cu aspiraţiile şi asperităţile ei inerente şi fireşti – şi altceva înseamnă a fi tânăr şi receptiv din punct de vedere spiritual, adică în stare să primeşti mereu noi impulsuri, care te îmbogăţesc şi te împlinesc duhovniceşte!

Pe neobservate, au trecut zece ani de când a început să fiinţeze (şi) la Oradea, în rândul tineretului universitar şi nu numai, această dinamică, harnică, duhovnicească şi echilibrată asociaţie care, iată, şi-a însuşit dimensiunea slujirii prin implicarea tinerilor, a laicatului universitar şi a preoţilor de aici în apostolatul social, misionar, cultural şi spiritual. A fost întemeiată chiar în ziua şi praznicul închinat Sf. Ap. Andrei – care a şi devenit Ocrotitorul spiritual al filialei, începând cu această zi a constituirii, ce a fost în data de 30 noiembrie 1996, şi se inspiră din lucrarea bisericească şi din mesajul acestui Apostol al Românilor. Ea este o filială-ctitor al „Serilor Filocalice” în societatea orădeană şi este o mărturie vie a misiunii andreiene în Universitatea din Oradea. Citește restul acestei intrări »