Mere și Cărți

15/05/2021

de dr. Teodor ARDELEAN
Directorul Bibliotecii Județene „Petre Dulfu” Baia Mare

Cei care au definit Biblioteca prin comparație cu Paradisul (pornind de la Seneca și Jorge Luis Borges) aveau în vedere densitatea de cunoaștere și sistemicitatea stocate în volumele de pe rafturile acestor Case ale Științei Umane. Dincolo de frumoasa metaforă epică se relevă, însă, în practică și alte dimensiuni specifice derivate din relațiile scriitor-bibliotecar-cititor, care pot conferi valențe multiple bibliotropice. Înclinația spre lectură este una tot atât de „sfântă” ca și admirarea cerului de deasupra noastră într-o noapte înstelată care oglindește în chip sublim Creația lui Dumnezeu. Iar deslușirea felului de a fi al fiecărui om prin prisma preocupărilor sale din sfera intelectului este una dintre bucuriile servitorilor de produse gnoseo.

Obișnuiesc, din când în când, să iau în obiectiv fișele electronice de lectură ale celor mai activi cititori ai Bibliotecii noastre alexandrine (cum a calificat-o, Citește restul acestei intrări »


Cea mai minunată prietenie: a cărţilor!

25/03/2015

de prof. Octavian BUTUZA

Octavian Butuza

Octavian Butuza

Când trebuie să scriu despre CARTE, gândul cel dintâi mi se călătoreşte la prof. dr. Teodor Ardelean, „uriaşul blând” care mă îngăduie prin preajmă-i cu prietenie. Apoi, de bună seamă, apreciez că în cetatea mea natală este larg deschisă tuturor cea mai frumoasă, complexă şi utilă Casă a Cărţii din România, Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”, al cărei director, distinsul intelectual este. Preţuiesc, evident, destoinicii lucrători. Şi nu uit, veci, pe Doamna Doina (educatoarea care, şase ani având eu, mi-a dat primul premiu din viaţă, pentru că am citit foarte frumos, urcat pe un taburet de mic ce eram!), pe dragele mele învăţătoare Taţiana Pop şi Maria Băinţan (fie-i amintirea binecuvântată), care m-au deprins în tainele cititului. Câteodată, în nefericită singurătate, vorbesc cărţilor din biblioteca personală şi rememorez titluri preferate… Citește restul acestei intrări »


Vina, „bat-o vina”!

01/03/2015

„Caracteristica vinovaţilor este neliniştea” (Seneca).

Vavila Popovicide Vavila POPOVICI
Carolina de Nord

Abaterea de la ceea ce este considerat a fi drept bun se defineşte ca vină, ea se hotărăşte în justiţie, implicând şi pedeapsa respectivă. Fapta comisă de cel vinovat o numim vinovăţie, un sentiment pe care îl încearcă cel vinovat şi care poate fi simţit cu intensităţi diferite, sau poate chiar lipsi. Este o stare emotivă negativă şi dureroasă, se manifestă în mai multe feluri, având şi cauze diferite: omul simte că a încălcat un cod moral sau anumite valori etice, a rănit pe cineva, nu a făcut ceva ce trebuia făcut etc., se analizează, ajunge la concluzia că este vinovat şi se autopedepseşte, sau este învinuit şi pedepsit. Dacă nu-i pasă, adică nu simte îndeajuns, va trece peste aceste emoţii şi va fi dispus şi altădată să treacă tot cu atâta uşurinţă peste ele. Sau, săvârşeşte o altă vină – minte! Normal ar fi să se pornească de la adevărul că oamenii sunt supuşi greşelilor, că se poate ceva învăţa din ele, că trebuie să fim moderaţi în concluzii şi acţiuni, deoarece sentimentul de culpabilitate nelinişteşte sufletul. Ne victimizăm sau suntem victimizaţi şi suferim. Vinovăţia strică echilibrul energetic al organismului, afectează judecata şi repercusiunile sunt uneori dramatice.

Într-un articol al doctorului şi psihologului austriac Alfred Adler (1870-1937) intitulat Vina şi sentimentele de vinovăţie, se specifică că „vina este atrasă de comiterea unui act interzis de către legile societăţii, legi stabilite pentru a proteja indivizii de acţiunile semenilor lor”, menţionând totodată că „ele au fost notate în cele zece porunci, care reglementează punctele esenţiale ale comportamentului dintre oameni. Caracterul de «liber arbitru» imanent în conceptul de responsabilitate, face individul răspunzător pentru alegerea comportamentului său; dacă această alegere contravine legilor traiului în comun, dacă este o alegere antisocială, atunci efectul unei asemenea acţiuni poate conduce la facerea persoanei vinovată de o infracţiune, delincvenţă sau păcat”. Este momentul de a ne aminti din Decalog, porunca a şasea – „Să nu ucizi”; porunca a opta – „Să nu furi”; porunca a noua – „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău”; porunca a zecea – „Să nu pofteşti nimic ce este al aproapelui tău”. Citește restul acestei intrări »