Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XXI (2021), nr. 453 (1 – 15 Septembrie)

28/09/2021

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Delia Florea_Toamna

Dragii mei enoriași!

Septembrie.

De câte ori vine septembrie auzim mai bine gălăgia de copii, râsul, ţipătul şi paşii lor. De câte ori vine septembrie se varsă o picătură de copilărie şi de nostalgie în sufletul fiecăruia dintre noi. Ne amintim c-am fost şi noi cândva pui de oameni, că am avut aceleaşi gânduri, aceleaşi speranţe, aceleaşi idealuri şi aceleaşi poticniri.

Trec pruncii iar la şcoală şi înfloreşte primăvara în râsul lor. E atât de sincer, atât de spontan, atât de curat. Într-o lume crispată, alergândă, orbită de setea de bani, de putere, de înavuţire, o lume în care rânjetul a luat demult locul zâmbetului de copil, septembrie produce un adevărat impact în mulţi dintre noi. Redescoperim râsul şi bucuria de copii, minunile acelea ale lumii, pe care aproape le uitasem. Pentru o clipă măcar, dacă uităm ura, intrigile, procesele, afacerile, temerile, războaiele, catastrofele şi toate celelalte griji ce ne apasă zi de zi ca o povară şi ca un blestem, e bine, e foarte bine.

O clipă măcar de s-ar simţi iarăşi fiecare dintre noi copil, cu suflet curat şi înfloritor, cu sinceritatea pe buze, fără ură în privire, cu casa sufletului măturată şi înnoită, septembrie ar fi, într-adevăr, sub zodia Fecioarei, a renaşterilor, a copilăriei umanului din noi.

Nu lăsați septembrie să treacă, Citește restul acestei intrări »


Septembrie

20/11/2019

de Cosmin LAURAN

Se tânguie amurgul
de frig și tristă jale,
doi călători, de mână,
pășesc sfioși pe cale.

Privesc tăcut la chipul
ce-n alb veșmânt se-mbracă,
mă rog să ningă iarăși
și toamna să mai treacă.

Citește restul acestei intrări »


Septembrie…

05/09/2019

de Emil I. BOZGA

S-a lăsat bruma peste vie,
Nici frunzele nu mai sunt verzi,
Culoarea galben-ruginie,
E noul nostru univers.

Citește restul acestei intrări »


Septembrie

08/09/2016

Victor Constantin Marutoiu_3

de Victor Constantin MĂRUŢOIU

cranii vorbesc prin sufletele noastre
uitate în palma plumburie a lui Hamlet
rugăciunea Ofeliei
o cruce de smirnă crestată
în verdele ochilor tăi Citește restul acestei intrări »