Somn lin și împăcare, Adi Pop….

30/03/2021

de Nicolae SCHEIANU

Adrian Pop_primavara_2014_Copalnic Manastur

„Ne mor prietenii, ne mor/ murim și noi în moartea lor”…. „Ne ducem toți, câte puțin mereu/ către-un liman de tihnă și-mpăcare”… Păunescu și Esenin – doi mari poeți pe care Adi Pop – prietenul meu, cu care mergeam primăvara să bem sevă de mesteacăn pe culmile Prelucilor – îi iubea cu precădere, așa cum iubea lumea folkului, a versului cantabil, în stare să miște din rădăcini resorturile adânci ale sufletului uman.

A fost un visător și în lumea asta visul e de multe ori o pedeapsă, o himeră care te ademenește în ținuturile ei fără să te mai lase să te întorci la ai tăi, fără să te cruțe. Îi plăcea să vadă lumea în mișcare, pentru că visul e mișcare, e căutare și el era, în același timp, în căutare de sine. Avea o inteligență sclipitoare și ar fi fost în stare de sinteze și de apropieri spirituale originale pe care le-ar fi putut face cândva, dacă „timpul ar mai fi avut răbdare” cu el. Sau el – cu timpul…

Citește restul acestei intrări »

POET TERRIAN

16/04/2013

Spre_primavara_Foto_Adrian_Pop

de  George FILIP

ştiu nişte oameni care mă iubesc
când trec prin târguri se ţin scai de mine
parc-aş cădea din carul îngeresc
să le stropesc polenuri pe destine

dar ştiu şi semeni ce privesc pieziş
îşi mângâie jungherul  –  de mai taie
acelora  şi eu le pun – furiş
boabe de somn – la cina din tigaie

ştiu nişte lume care se închină
cu două mâini, spre mândrul lumii soare
şi-i văd şi pe-alţii-n balta lor meschină;
atunci îmi frâng condeiul şi mă doare

dar ştiu imense fluvii de credinţă
care ridică-n slăvi eterne cânturi
acestea-s peste lume o sentinţă:
veni-Va un Poet – din patru vânturi

închideţi poarta – lumea n-are poartă
deschideţi poarta, nimeni nu-i afară
mânaţi convoiul către altă soartă
fugiţi de-această viaţă niagară

aici… aici e dincolo de peste
şaradele ce v-au venit cu sfinţii
luaţi aminte voi la toate-aceste
porunci ce le-au adus din cer – părinţii

Citește restul acestei intrări »