ÎN ZIUA SFÂNTULUI ANDREI DESPRE SFÂNTUL IERARH ANDREI ŞAGUNA (1808-1873)

30/11/2020

de Mária BERÉNYI

„Puţine nume sunt aşa de populare în Ardealul românesc ca al lui Andrei Şaguna.”

A vorbi despre mitropolitul Andrei Şaguna înseamnă a evoca una dintre personalităţile de excepţie ale vieţii bisericeşti, culturale şi politice a secolului XIX-lea din Transilvania şi Ungaria. Dacă ar fi să-l definim pe mitropolitul Andrei am putea să-l numim cu adevărat un „apostol” al deşteptării românilor, cărora le-a apărat drepturile fundamentale în vremuri de loc prielnice.

Descendent al macedoromânilor din preajma Moscopolei, strămoșii săi venind la Miskolc (Ungaria) din Grabova. Andrei avea mare recunoştinţă faţă de mama sa, în repetate rânduri spunea cu adâncă admiraţie: „Mamei mele îi datorez dragostea de Dumnezeu şi credinţa ortodoxă, drumul meu în viaţă (chemarea la Sf. Preoţie) şi duhul de jertfă care m-a călăuzit în toată opera mea.”

Cu multă bucurie şi pietate şi adâncă recunoştinţă îşi va aminti Mitropolitul Şaguna Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 323 (1-15 aprilie)

27/04/2016

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

pr. Alexandru Stanciulescu-Barda_2Dragii mei enoriaşi!

Politica de cadre. Revoluţionar era, spre exemplu, să spui, în urmă cu două mii de ani, că Dumnezeu este tatăl neamului omenesc, că oamenii sunt fraţi între ei, deşi unii sunt împăraţi, iar alţii sclavi, unii bogaţi, alţii săraci, că femeia are demnitate de om şi este egală cu bărbatul în faţa lui Dumnezeu etc.
Nu am vorbit, însă, despre „politica de cadre”, pe care ne-o propune Mântuitorul ca model pentru toate timpurile şi toate locurile. Ea este rezumată în câteva versete din Biblie, versete care au fost prezente în Evanghelia din Duminica a V-a din Postul Mare (Marc., X, 32-45). Doi dintre ucenicii Mântuitorului, Iacob şi Ioan, îi cer să le aprobe ca ei să stea de-a dreapta şi de-a stânga Lui pe tronul suprem din împărăţia cerului. Erau ucenicii Lui, aleşi de El, ucenicii cu care împărţise bucuriile şi necazurile, zilele şi nopţile, ucenicii care îşi părăsiseră familiile, casele şi ocupaţiile ca să-L urmeze, ucenicii de încredere, care vor asista şi la Schimbarea la Faţă pe muntele Taborului, ucenicii care aveau să-I ducă mai departe învăţătura, să întemeieze comunităţi creştine, să suporte batjocuri, bătăi, temniţă şi moarte pentru El. Cine ar fi crezut că-i va refuza? Şi totuşi, El o face! Le răspunde clar: „Nu ştiţi ce cereţi!” Aceasta este prima parte a mesajului. S-o descifrăm mai atent: Citește restul acestei intrări »