Trădarea lui Iisus

12/04/2015

foto_Adrian Pop

de Cornel MĂRGINEAN

Trădarea este fie cea a vânzării, fie cea a abandonării.
Situarea între limitele celor două personaje biblice, cele ce înfăptuiesc aceste trădări, este plaja în care se regăsesc muritorii. Cea de sus este desolidarizarea în care apostolul Petru s-a regăsit prin lepădare. Cea de jos, a vânzării, este limita pe care a ajuns-o Iuda.

Apostolul Petru a atins performanţa de a se lepăda şi apoi de a regreta, vindecându-şi trădarea. Acest nivel de trădare devine pentru creştin etalonul rezonabil al relaţiei dintre oameni. Lepădarea este o limită firească. Adică trebuie acceptată ca atare. Ea ascunde frica.

Vânzarea nu mai este acceptabilă. Vânzarea ascunde moartea. Soarta trădătorilor a fost aceeaşi şi înainte, şi după scrierea Evangheliilor. Ei au urmat exemplul lui Iuda, doar dacă au avut puterea lui Iuda. Trădătorul trebuie pedepsit. Aici se ascunde teama de dreptate.

Iuda este singurul personaj apropiat lui Iisus din Evanghelii care moare. Oare această semnificaţie nu trece neobservată? Când pătimeşte, Iisus nu are alături pe niciunul dintre apostoli. Oare şi această semnificaţie trece neobservată? Citește restul acestei intrări »


Minunea lui Iisus făcută ucenicilor săi

06/04/2015

de Cornel MĂRGINEAN Motivul minunii este regăsit în chiar forma de explicare a esenţei acesteia, într-o frumoasă poveste filosofică: Doi călugări evlavioşi, de rang înalt, se îndreptau spre un vas acostat la malul unei mări. În apropierea portului, ei trec pe lângă un cerşetor ce se ruga spre Dumnezeu cu ardoare. Dar rugăciunea nu era bine spusă. Aşa că cei doi îl întrerup şi îi spun cum este corect să se roage. Cerşetorul le mulţumeşte şi este fericit că va şti, de acum, să se roage cum trebuie. Călugării se îmbarcă şi ies în larg. La un moment dat, toţi cei de pe vas privesc cu mare uimire spre mal, de unde un om, umblând pe apă, se apropia de vas şi le făcea semne să fie aşteptat. Când s-a apropiat, cei doi călugări l-au recunoscut pe cerşetor. Acesta uitase cum să se roage corect şi îi ruga acum, umblând pe apă, să îi mai spună o dată rugăciunea. Subiectul minunii prin care Iisus merge pe apă pentru a-şi salva apostolii, îmblânzind marea, este estompat, pentru a deveni o lecţie, atât pentru apostoli, cât şi pentru oricare cititor al Evangheliilor, de încercarea lui Petru în a-L întâmpina ieşindu-i înainte. Atâta timp cât Petru, plin de credinţă, are convingerea că umbletul său pe apă este posibil, el va păşi spre Iisus. Dar imediat ce vede şi realizează pericolul valurilor din jur, înspăimântându-se, picioarele îi pătrund spre adâncul apei şi spre înec. Credinţa, adică forţa de a face imposibilul, de a păşi pe apă, înseamnă înfruntarea oricărui pericol. Iisus îl salvează de la înec pe apostolul său Petru, dojenindu-l. Ce înseamnă dojana lui Iisus? Înseamnă dragoste.

de Cornel MĂRGINEAN

Motivul minunii este regăsit în chiar forma de explicare a esenţei acesteia, într-o frumoasă poveste filosofică:

Doi călugări evlavioşi, de rang înalt, se îndreptau spre un vas acostat la malul unei mări. În apropierea portului, ei trec pe lângă un cerşetor ce se ruga spre Dumnezeu cu ardoare. Dar rugăciunea nu era bine spusă. Aşa că cei doi îl întrerup şi îi spun cum este corect să se roage. Cerşetorul le mulţumeşte şi este fericit că va şti, de acum, să se roage cum trebuie. Călugării se îmbarcă şi ies în larg. La un moment dat, toţi cei de pe vas privesc cu mare uimire spre mal, de unde un om, umblând pe apă, se apropia de vas şi le făcea semne să fie aşteptat. Când s-a apropiat, cei doi călugări l-au recunoscut pe cerşetor. Acesta uitase cum să se roage corect şi îi ruga acum, umblând pe apă, să îi mai spună o dată rugăciunea.

Subiectul minunii prin care Iisus merge pe apă pentru a-şi salva apostolii, îmblânzind marea, este estompat, pentru a deveni o lecţie, atât pentru apostoli, cât şi pentru oricare cititor al Evangheliilor, de încercarea lui Petru în a-L întâmpina ieşindu-i înainte. Citește restul acestei intrări »