Învierea Domnului şi apartenenţa noastră

01/05/2016

Invierea Domnului

Motto: Iar Toma a zis… „Domnul meu
şi Dumnezeul meu!” (Ioan 20, 28)

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

Uimirea lui Toma la arătarea Domnului înviat din morţi a trecut de la experienţa personală a copleşitoarei întâlniri la o experienţă colectivă, ea devenind uimirea unei lumi întregi în faţa inexplicabilului.

Când spunem şi noi, ca şi Toma, „Domnul meu” ne referim la Iisus ca „Dominus”, Stăpânul Cel ce domină, stăpâneşte. Când la cuvântul „Domnul” mai adăugăm şi cuvântul „Dumnezeu”, e şi mai clar că vorbim despre Stăpânul a toate, făcătorul cerului şi al pământului, iar în cazul lui Iisus, mai precis, de Logosul divin întrupat în istorie, Cel prin care toate s-au făcut, aşa cum afirmă Sfântul Ioan Teologul în prologul Evangheliei sale. Citește restul acestei intrări »


Credinţa în Iisus

20/04/2015

de Cornel MĂRGINEAN

Sf. Ap. TomaParcă pentru a pune în discuţie credinţa, imediat după Învierea lui Iisus, Evanghelia după Ioan relatează despre apostolul Toma. Biserica respectă acest criteriu de credinţă al apostolului Toma.
El este necredincios, aşa cum îl descriu şi proverbele, în timp ce este, totuşi, un exemplu de credinţă.

Credinţa se măsoară prin necredinţă. Adică se măsoară în însăşi intenţionalitatea credinţei şi printr-o nevoie a întăririi ei prin veridicitate.

Decât a nu crede deloc şi a supune credinţa nepăsării este preferată credinţa pusă sub semnul întrebării, însă posibilă. Verificarea autenticităţii lui Iisus cel înviat şi a verosimilului Învierii sunt trepte necesare credinţei. Credinţei imposibile i se opune credinţa posibilă. De ce? Pentru că este de ajuns un mic sâmbure de credinţă pentru a răsturna munţi. De la posibil, la real, este un drum. De la imposibil, la real, nu este. Citește restul acestei intrări »