Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 361 (1-15 noiembrie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Asemănarea cu Dumnezeu.
În prima carte a Bibliei, Facerea, se vorbește despre creația lumii în general și a omului în special. Dumnezeu a vrut să-l creeze pe om „după chipul și asemănarea noastră”. În prima fază l-a creat însă „după chipul Său”, adică i-a dat suflet. Înainte de a-i da și „asemănarea”, l-a pus la încercare, la examenul ascultării, examen pe care omul nu l-a trecut. Drept urmare, nu i-a mai dat și „asemănarea”, ci aceasta a rămas ca o aspirație, ca un ideal pentru om. Despre aceasta aș vrea să vă vorbesc acum.
„Chipul lui Dumnezeu” în om este sufletul. Omul este singura viețuitoare de pe pământ care deține această comoară. Sufletul este spiritual și nemuritor. El nu intră sub percepția simțurilor noastre trupești, dar putem vedea formele sale de manifestare: rațiunea, voința și sentimentele.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 300 (16-30 aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi! Hristos a înviat!

„Scrisoarea pastorală” la ceas aniversar. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns la numărul 300 al „Scrisorii pastorale”. Când am pornit la drum, nu m-am gândit că vom ajunge vreodată la o asemenea performanţă. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru puterea, sănătatea şi răbdarea pe care mi le-a dat să duc această sarcină! Vă mulţumesc Dumneavoastră, enoriaşi şi susţinători ai parohiei noastre de aproape şi de departe, fiindcă mi-aţi asigurat baza materială! Mulţumesc tuturor celor ce s-au ostenit să răspândească în parohie această „publicaţie”. Aş menţiona în acest sens, în mod deosebit pe Motreanu Elena, Curea Ioana, Luca Mihai, Gheran Paraschiva, Coman Elena, Gârbovan Aurica şi Şonea Floarea şi alţiidin Bârda; Bobiţ Gheorghe, Boncioc Daniel, Popescu Maria, Iordache Mihai, Coman Gheorghe, Voican Ion, Pera Dumitru, Oproiu Elisabeta, Popescu Valeria, Paicu Domnica, Dima Vasile, Bazavan Constantina, Meilă Ioana, Borugă Norica, Oprişan Elena, Surugiu Vergina, Haidamac Miroana şi alţii din Malovăţ, care s-au străduit să răspândească din casă în casă „Scrisoarea Pastorală”. Mulţumesc conducerii unor publicaţii din ţară şi din străinătate, care au preluat „Scrisoarea pastorală” integral sau parţial şi au răspândit-o mai mult decât ne-am fi închipuit când am plecat la drum. Menţionăm în acest sens revistele „Observatorul” (Toronto – Canada), „Bibliotheca septentrionalis” (Baia Mare – MM), „Naţiunea” (Bucureşti), „Omniscop” (Craiova), „Appolon” (Mizil), „Appolon junior” (Mizil), Fereastra (Slobozia – IL) şi lista ar putea continua. Mulţumesc celor ce ne-au încurajat să continuăm, când puneam sub semnul întrebării dacă se merită sau nu acest efort.

Teologie şi theologhisire la Sfinţii Trei Ierarhi

Pr. conf. univ. dr. Adrian Gh. PAUL
Domeniul Teologie Ortodoxă
Centrul Universitar Nord, Baia Mare

Creştinismul este Religia religiilor prin Revelarea deplină a lui Dumnezeu Treimea în iubire dumnezeiască faţă de fiinţa umană creată, menită să devină colaborator al Său în ordinea existentă a lumii, a creaţiei şi a destinului personal şi universal, dar şi participant la însăşi viaţa intratrinitară a lui Dumnezeu prin îndumnezeirea sa personală descoperită de Iisus Hristos –Fiul lui Dumnezeu întrupat. Creştinismul este, deci, religia întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos ce ni se descoperă ca fiind nu neapărat o sumă de învăţături abstracte, o doctrină religioasă, ci o viaţă trăită în conformitate cu aceasta pe seama învăţăturilor descoperite de însuşi Fiul lui Dumnezeu înomenit. Prin urmare, creştinismul nu este doar o sumă de învăţături teoretice cu privire la Dumnezeu, la relaţia Sa cu lumea şi cu omul sau chiar privitoare la mântuirea omului credincios, adică un sistem de valori menite să-i lumineze numai intelectul, ci este şi o trăire autentică a acestor învăţături pe toate planurile vieţii spirituale, care încălzeşte inima şi transfigurează duhovniceşte omul. Putem spune că creştinismul ne prezintă deplin misterul vieţii dumnezeieşti care poate fi şi trebuie trăit, mai întâi în sufletul nostru prin credinţă, prin convingerea lăuntrică despre adevărul acestei vieţi şi apoi să se exteriorizeze şi în fapte bune şi în acţiuni de cult ca dovadă a cinstirii şi preamăririi lui Dumnezeu în viaţa noastră. Dar a cinsti pe Dumnezeu în noi înseamnă a trăi duhovniceşte „viaţa lui Hristos”, care nu este altceva decât experienţa autentică a vieţuirii noastre în Hristos, împreună cu Iisus Hristos şi pentru Iisus Hristos, descoperită în domeniul actualizării însăşi a teologiei.