Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XVI (2017), nr. 364 (16-31 decembrie)

14/01/2018

fascinatia-bisericii_foto_attila-hajos

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Slăvitul Praznic al Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și celelalte sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, liniște sufletească, bună înțelegere și trăire în Duh și Adevăr!
Sfintele Sărbători cu sănătate și fericire!
La mulți ani!

*

Înțelepciunea lui Iosif.
An de an ne reamintim, cu lux de amănunte, istoria Nașterii Domnului Iisus Hristos în peștera de lângă Betleem. În prim-plan se situează Pruncul Iisus, Sfânta Fecioară Maria, îngerii, păstorii, magii, ba chiar și înfiorătorul Irod, ca personaj negativ. Foarte puține referiri se fac la un personaj-cheie, Bătrânul Iosif. El se situează mereu în planul doi, este ca o umbră a Maicii Domnului. Doar câteva versete vorbesc despre el. Și, totuși! Citește restul acestei intrări »


Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2014), nr. 292 (16-31 decembrie)

10/01/2015

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

colt_de_paraclis_foto_delia_florea (1)Dragii mei enoriaşi!

Slăvitul Praznic al Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos şi celelalte Sărbători să vă aducă binecuvântare în tot lucrul cel bun, spor duhovnicesc, bucurie în suflet, iar Anul Nou care vine să ne găsească în pace, linişte sufletească, bună înţelegere şi trăire în Duh şi Adevăr. La mulţi ani!

*

Spaimele Mariei. Sărbătorim Naşterea Domnului Iisus Hristos, sărbătoare numită în popor Crăciunul. Suntem fascinaţi de frumuseţea colindelor, de datinile şi obiceiurile care sunt legate de această mare sărbătoare. Participăm sau nu la slujbele care se oficiază, primim sau nu pe preotul ce vine cu icoana la casele noastre. Suntem însă foarte preocupaţi de tăierea porcului, de „pomana” porcului, de pregătirea a numeroase feluri de mâncare, procurăm băuturi cât mai diverse şi cât mai excitante.

În cântările şi rugăciunile din slujbele de la Naşterea Domnului, în predici şi pastorale se vorbeşte mai cu seamă despre Iisus Hristos ca Mântuitor al lumii, ca Mesia cel promis de Dumnezeu, despre împăcarea lui Dumnezeu cu neamul omenesc. În colindele româneşti este abordată o temă foarte sensibilă, aceea a stării sufleteşti a Sfintei Fecioare Maria. Câţi dintre noi am încercat să descifrăm în paginile Sfintelor Evanghelii ce se petrecea în sufletul acelei tinere fete, care colinda pe străzile Betleemului ca să-şi găsească un loc potrivit ca să nască. Starea de tensiune, de teamă de necunoscut, o urmărise de aproape nouă luni. Acum era în faza finală, aproape epuizată sufleteşte şi trupeşte. Dar să urmărim filmul evenimentelor:

Nu trecuse mult de când Ioachim şi Ana, părinţii Sfintei Fecioare, muriseră. Durere dublă pentru unica fiică: pierderea părinţilor, teama de viitor. O ia în grijă ruda cea mai apropiată, fratele tatălui său, bătrânul Iosif. Nu este tinerelul acela care plesneşte de tinereţe şi frumuseţe, pe care-l găsim în acele tablouri ce se vor icoane, venite din Apus de la diferiţi duşmani ai adevărului biblic. Viitorul îi rămânea tot neclar.

Sfânta Fecioară Maria este vestită de Arhanghelul Gavriil că va naşte un fiu. Nu este chiar aşa simplu pentru o fată ca să accepte o asemenea veste. Ea exclamă surprinsă: „Cum îmi va fi mie aceasta de vreme ce nu ştiu de bărbat!” I se explică şi primeşte sarcina aceasta cu ascultare şi supunere: „Fie mie după cuvântul tău!” Arhanghelul dispare, dar temerile nu. Simte nevoia ca să se sfătuiască cu cineva. Nu avea curajul să-i spună lui Iosif ceea ce i se întâmplase. Era diferenţă mare de vârstă, de sex, lipsă de încredere. Şi, totuşi, simte nevoia să vorbească cu cineva şi să-i ceară sfatul. Pleacă într-un sat în munţi, unde avea nişte rude, pe preotul Zaharia şi pe soţia acestuia, Elisabeta. Înainte de a spune ea secretul care o frământa, mătuşa Elisabeta are o descoperire cu privire la minunea ce se petrecuse cu nepoata şi o ajută să-şi deschidă inima. Un moment de bucurie trăieşte Sfânta Fecioară, când vede că cineva o înţelege şi o laudă pentru că era aleasa lui Dumnezeu. Era primul om care afla adevărul şi nu o condamna. Conform legii mozaice, o fată care rămânea gravidă, cum şi o femeie care era descoperită că are relaţii cu bărbaţi din afara căsătoriei erau ucise cu pietre lângă zidul cetăţii. Evreii erau neiertători în această privinţă. Sfânta Fecioară nu putea să spună public că „Cel zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt!” Situaţia i s-ar fi agravat, fiindcă pe lângă acuzaţia de necinste intervenea şi alta, mai gravă: blasfemia. Rămâne la rudele sale Zaharia şi Elisabeta trei luni. Este semn că se temea să se întoarcă acasă. În sat nu o cunoştea nimeni, acasă o cunoşteau toţi. Îi era teamă şi de reacţia lui Iosif. Nimeni nu ar fi crezut adevărul ei. Era vârsta la care fetele visează la viitorii soţi şi folclorul popoarelor şi literatura este plină de cazuri când fetele sunt vizitate în vis de „zburători”. La noi, Ion Heliade Rădulescu are o poezie intitulată chiar Zburătorul, iar Luceafărul lui Eminescu este de referinţă în acest sens. Aşa ar fi socotit oamenii vremii şi despre Sfânta Fecioară. Citește restul acestei intrări »