ZIUA BIBLIOTECARULUI DIN ROMÂNIA şi fericitele ei coincidenţe creştin-sărbătoreşti

de Angela-Monica JUCAN

Sunt peste 1700 de ani de când, în fiecare primăvară, butucul vremii trece pe dinaintea noastră ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe – Purtătorul de biruinţă, martirizat, într-un 23 aprilie, prin anii 300 – destul de probabil, în 303 –, la Lydda (Diospolis), în timpul lui Diocleţian.

Atât onomastic (grecescul γεώργιος însemnând „agricultor”), cât şi temporal (martiriul lui – înveşnicirea sufletului lui – fiind, ca dată calendaristică, în capul ciclicităţii anuale a muncilor câmpului), dar şi simbolic (el a fost un cultivator conştient, dinamic şi consecvent – al creştinismului), truditorii pentru pâinea noastră cea de toate zilele sunt într-o relaţie de adevărată filiaţie cu Sfântul Gheorghe. La 23 aprilie este şi sărbătoarea laică Tânjaua.

Gânduri de Ziua Bibliotecarilor din România

de Ioana DRAGOTĂ

În fiecare an, la 23 aprilie, când îl prăznuim pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, sărbătorim şi Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor şi Ziua Bibliotecarilor din România. Fericită coincidenţă. Precum Sf. Gheorghe ucide balaurul aşa şi cărţile (cele bune) şi bibliotecile luptă cu întunericul ignoranţei, născător de monştri (ca să folosesc o comparaţie, e drept că destul de bătătorită, dar nu lipsită de adevăr).

Într-o lume în schimbare, tălăzuită de superficialitate şi nelinişte, de îngrijorările privind direcţia în care se îndreaptă şi însuşi viitorul ei, de nesiguranţa zilei de mâine, biblioteca se străduieşte să rămână un loc al limpezirii gândurilor, al cunoaşterii, un spaţiu ce oferă bucurii ale spiritului şi ore de tihnă şi răgaz. Dar în nici un caz un loc al izolării şi refugiului. Prezentă tot mai activ în viaţa comunităţii, prin aria largă de oferte social-culturale, bibliotecile parcurg un proces complex de redefinire a identităţii, pentru că astăzi, sub imperiul globalizării şi internetului, al rapidelor achiziţii ştiinţifice şi tehnologice este imperioasă o adaptare continuă. Nu mai putem vorbi despre bibliotecă, oricât de seducător ar putea fi, numai în termenii de „cărţi” şi „lectură”, iar despre bibliotecar ca „tezaurizator al cunoaşterii” şi „uomo universale”. Termeni ca „managementul informaţiei” şi „centre nodale ale comunităţilor” le-au luat de mult locul.