Sărbători fericite!

Legenda oului roșu

Legenda spune că în timp ce Isus era răstignit pe cruce, în cetatea Ierusalim a venit o femeie care avea un coș plin cu ouă. Auzind despre nedreptatea făcută Fiului Lui Dumnezeu s-a dus să-L vadă și să i se închine, punându-și coșul cu ouă sub Cruce. Când s-a ridicat din rugăciune ouăle erau roșii de la sângele care picurase din rănile lui Isus. După 3 zile, acea femeie împreună cu alte femei, au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol, deoarece Isus, Fiul Lui Dumnezeu, înviase.

De atunci, în fiecare an în vinerea mare, femeia credincioasă își pregătea câte un coș cu ouă roșii în amintirea răstignirii și învierii Domnului. Aceasta le împărțea copiilor și săracilor povestindu-le despre suferințele Lui Isus pentru mântuirea noastră. Apoi îi punea să ciocnească ouăle în amintirea Învierii Domnului spunând „Hristos a înviat!” și așteptând răspunsul „Adevărat a înviat!”

Acest obicei se păstrează și astăzi, spre bucuria copiilor.

A spus povestea Mihai Conț (5 ani), susținut de surioara lui Andreea (3 ani).

„Sfintele Paști înseamnă multă lumină, cea mai puternică lumină pe care o putem trăi noi, muritorii”

de acad. Ioan-Aurel POP

„La Paști”

Titlul de mai sus este preluat dintr-o poezie de George Coșbuc. Scrisă cu circa 125 de ani în urmă, unora li se va părea ciudată chiar și prin titlu, ca să nu mai vorbesc de numele volumului, apărut în 1896, din care compoziția face parte: „Fire de tort”. Mai întâi, odată cu pierderea simțului limbii române, unii se întreabă dacă nu ar fi fost corect „De Paște” în loc de „La Paști”. Ar fi fost corect poate, numai că în graiul ardelenesc sărbătoarea Învierii Domnului se cheamă „Paști” și nu „Paște”. Azi ni se spune că sunt corecte ambele forme, iar în limbile romanice avem corespondente pentru amândouă. În franceză se zice Pacques (la plural, adică „Paști”), iar în italiană se zice Pasqua (la singular, adică „Paște”). În românește, totuși,

Moartea şi Învierea Domnului

de pr. stavr. Radu BOTIŞ

Toate cele patru Evanghelii sunt asemănătoare în afirmaţia că Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua pregătirii sabatului (Matei 27, 62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31).

Despre semnificaţia pe care o dă morţii Sale, Iisus vorbeşte când se află pentru ultima oară cu cei doisprezece, la Cina care a avut loc într-o casă din Ierusalim, proprietatea unei cunoştinţe a lui Iisus. El concentrează în ultima cină toată viaţa Sa. Cina cea de taină s-a desfăşurat în cadrul unei cine pascale. Cina cea de taină a avut loc în Joia Mare, către seară. Aceasta a fost o cină pascală, dar nu în sensul că Mântuitorul ar fi celebrat cu ucenicii Săi paştile iudaic, care începea de fapt în seara zilei următoare, ci în sensul că El a instituit un nou Paşti, adică Taina Sfintei Euharistii, care avea să fie pentru Biserică o permanentă actualizare a jertfei adevăratului Miel pascal [1].

Patimile desemnează ultima perioadă din viaţa lui Iisus,

HRISTOS A ÎNVIAT!

Rugăciunile noastre pot salva lumea!

de Gelu DRAGOȘ, UZPR

A început luna aprilie, se apropie cu paşi repezi sărbătorile pascale, Sfintele Paşti, dar veştile nu sunt dintre cele mai bune. După incendiile apocaliptice din Australia, după criza migranţilor sirieni, iată că a apărut acest virus mortal COVID-19, care face ravagii nu numai în Europa şi Asia, ci în toată lumea.

Unii spun că ar fi un virus fabricat în laboratoarele secrete americane sau chineze, alţii spun că datorită încălzirii globale şi topirii gheţii s-au activat viruşi necunoscuţi care erau conservaţi în stare latentă de mii de ani. Indiferent de scenarii, indiferent de ce spun unii sau alţii, pandemia aceasta ne-a dat viaţa peste cap.

Acum înfloreşte în Pădurea „Bavna” laleaua pestriţă şi este primul an, după mulţi ani, când nu pot s-o văd „live” datorită stării de urgenţă instituită în România.

Învierea Domnului ca Betesdă a lumii

„Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, astăzi mă scol împreună cu Tine,
înviind Tu.” (Canonul Învierii)

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

Minunea vindecării de către Mântuitorul Hrisos a paraliticului de la scăldătoarea Betesda (Ioan 5, 2-14) reprezintă o interesantă paradigmă a Învierii Domnului.

Aşteptarea paraliticului timp de 38 de ani (dar ar fi putut sta acolo şi mai mult decât atât) poate simboliza lunga aşteptare a omenirii pentru venirea Mântuitorului, promis de Dumnezeu chiar de la căderea protopărinţilor în păcat. Deci cu toate că cifra 38 indică o perioadă exactă de timp, în ea există şi un element indefinit dacă ne gândim că bolnavul ar fi putut aştepta încă şi mai mult până la întâlnirea cu Iisus.

Aşa a fost şi aşteptarea generaţiilor Vechiului Testament până la venirea lui Mesia. O aşteptare într-un fel indefinită, dar într-un alt fel definită, pentru că Mântuitorul a venit la un timp precis totuşi, la plinirea vremii (Galateni 4, 4) cum spune Sf. Ap. Pavel.

ÎNVIEREA DOMNULUI ŞI ZIUA A OPTA

O, Paştile cele mari şi preasfinţite, Hristoase;
o, înţelepciunea lui Dumnezeu, pacea şi puterea.
(Tropar, Canonul Învierii)

de pr. prof. dr. Theodor DAMIAN

Observaţia lui Heraclit din Efes că totul curge, că totul e o trecere este de natură fenomenologică. Ea nu are merite morale.

Omul însă este o fiinţă morală. Acesta este lucrul care dă valoare şi sens existenţei sale.

A fi om, biologic şi psihologic vorbind, nu este lucru mare. A fi bun, a face binele, iată ce îl face pe om mare. O spune şi proverbul românesc în alţi termeni: „A fi mare nu-i mirare; a fi om e lucru mare”.

Mesajul prefectului Sebastian Mihai Lupuț cu ocazia Sărbătorilor Pascale

COMUNICAT DE PRESĂ

 

Dragi maramureșeni,

Ne aflăm într-o perioadă a anului în care ne întoarcem privirea deopotrivă spre divinitate și spre propriul suflet, o perioadă în care încercăm să ne curățim de zgura adunată peste an, să fim mai buni și mai generoși. Sfintele Paști ne aduc nu doar curățenia trupească, prin respectarea Postului, ci și o primenire spirituală absolut necesară. Este momentul să ne amintim că, înainte de toate, trebuie să avem grijă de sufletul nostru. Sărbătorile ne fac să ne bucurăm de tradiții și de timpul petrecut alături de familie. Ele sunt, de asemenea, un bun prilej de a ne întoarce fața către cei mai puțin norocoși dintre noi,

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XV (2016), nr. 325 (1-16 mai)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriași!

Cu prilejul sărbătorilor pascale vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeași bucurie pe care au avut-o femeile mironosițe când L-au văzut pe Domnul Înviat și pacea pe care El le-a dat-o Sfinților Apostoli, venind în mijlocul lor. Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruința Mântuitorului asupra morții să Vă încurajeze în nevoința duhovnicească și în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat. Fie ca această zi din an să aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credință, înțelegere și mărturisire, dragoste frățească și, mai ales, fie ca această zi să deschidă fiecăruia dintre noi ușa cea mică a căii spre mântuire! Hristos a înviat!

*

Între politică și morală. Între politică și morală, este o prăpastie greu de trecut. Nu o spun eu, ci oameni mari ai istoriei. Un filosof italian, Machiavelli, spunea că în politică n-are ce căuta morala, ci doar interesul. Rareori s-au remarcat conducători de state cu comportare morală, de sfinți.