Câteva învăţături despre Taina Sfântului Botez, ca şi despre Apa sfinţită sau Agheasma – Mare şi Mică – lucrare sfinţitoare a Duhului Sfânt

Din seria „Liturgica şi catehetica” – învăţături, îndrumări şi referinţe pentru viaţă

Material documentar întocmit de dr. Stelian GOMBOŞ

Câteva învăţături despre Taina Sfântului Botez

Ce este botezul

Sfintele Taine sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi încredinţate Bisericii, prin care se împărtăşeşte credinciosului harul Sfântului Duh. Săvârşitorul Sfintelor Taine este Iisus Hristos, prin slujitorii săi: episcopi şi preoţi. Necesitatea Sfintelor Taine este de netăgăduit, pentru că ele împărtăşesc harul lui Dumnezeu, care este condiţia obligatorie pentru mântuire. Locul săvârşirii este, de obicei, în biserică. Numărul Sfintelor Taine în Biserica Ortodoxă este de şapte.

Credinţa şi Botezul sunt două condiţii ale mântuirii şi sunt legate în chip nedespărţit una de alta. Pe de o parte, credinţa se desăvârşeşte prin Botez, iar pe de altă parte, Botezul se întemeiază pe credinţă, ambele sunt depline prin invocarea aceloraşi nume. Pentru că, după cum credem în Tatăl, în Fiul şi în Duhul Sfânt, la fel ne şi botezăm în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Mărturisirea precedă credinţa, care duce la mântuire, însă Botezul, cel ce pecetluieşte asentimentul nostru, îl urmează de aproape.

Botezul este Taina – adică lucrarea harului lui Dumnezeu – care, prin afundarea în apă şi chemarea Sfintei Treimi, împărtăşeşte harul care şterge păcatul strămoşesc şi celelalte păcate şi face pe cel ce o primeşte membru al Bisericii, născut la o viaţă nouă în Iisus Hristos. Botezul deschide împărăţia cerurilor celor ce-l primesc.

Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2015), nr. 299 (1-15 aprilie)

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi, cititori şi prieteni de aproape şi de departe!

Cu prilejul Sărbătorilor pascale, vă adresez Dvs. cele mai sincere felicitări, dorindu-Vă aceeaşi bucurie pe care au avut-o femeile mironosiţe când L-au văzut pe Domnul Înviat şi pacea pe care El a dat-o Sfinţilor Apostoli, venind în mijlocul lor. Aflându-ne în aceste momente de Sfântă Prăznuire a Învierii din morţi a Mântuitorului, să alegem viaţa, ci nu moartea. Să alungăm din noi întunericul păcatelor, înviind la o viaţă pătrunsă de duhul sfinţeniei, bunătăţii, credincioşiei şi al dragostei faţă de semenii noştri.

Fie ca lumina Învierii Domnului să Vă lumineze sufletele, iar biruinţa Mântuitorului asupra morţii să Vă încurajeze în nevoinţa duhovnicească şi în mărturisirea lui Hristos Cel Înviat.

Fie ca această zi din an să ne aducă fiecăruia dintre noi puterea jertfei în credinţă, înţelegere şi mărturisire, dragoste frăţească şi mai ales fie ca această zi să ne deschidă fiecăruia dintre noi uşa cea mică a căii spre mântuire.

Hristos a înviat!

Familia creştină şi căsătoria în biserică şi viaţa socială actuală

de pr. conf. univ. dr. Adrian Gh. PAUL
Universitatea de Nord, Baia Mare, România

Introducere

Potrivit învăţăturii creştine, scopul vieţii omului pe pământ este acela de a dobândi viaţa veşnică în deschiderea inimii prezenţei lui Hristos prin lucrarea harică a Duhului Sfânt în vederea sfinţirii şi îndumnezeirii sale eterne. Iar calea care duce la această stare de desăvârşire, căci este vorba despre desăvârşire, este viaţa însăşi, sacramentală, a Dumnezeului-Om dată de Dumnezeu în revărsarea prezenţei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel Înviat, Care „întinde şi dilată la nesfârşit sufletul omului făcându-l să crească nemăsurat”[1].