PERLE DIN SEIFUL CU POANTE

de Gabriela Gențiana GROZA

La editura clujeană „Napoca Star,, a apărut zilele acestea volumul intitulat „FILE ȘI SUFLETE CITITE” (2011-2022) autoare fiind sensibila și talentata Silvia Popescu, membră a Asociației epigramiștilor clujeni „Satiricon” din anul 1992 și membră a Uniunii Epigramiștilor din România, din 2004, secretar literar al cenaclului timp de 12 ani. Soțul autoarei a fost Marian Popescu, membru fondator al UER, Președinte al cenaclului „Satiricon” în perioada (2000-2012).

Condei neobosit, Silvia Popescu a publicat volume de autor, a coordonat și a fost coautor la cărți din colecția „Satiricon” apărute după festivalurile „Eterna epigramă” care se desfășoară în urbea de pe Someș, atrăgând epigramiști de valoare din țară, spre bucuria spectatorilor clujeni împătimiți ai catrenului cu poantă.

Silvia Popescu

Autoarea volumului a scris prefețe la peste cincisprezece cărți de epigramă; a obținut peste 30 de premii la concursurile literare naționale. În prefața volumului recent apărut, domnul George Corbu, Președintele Uniunii Epigramiștilor din România afirmă cu deplină îndreptățire: „Doamna Silvia Popescu face parte din speța de tot rară a celor dăruiți cu spirit de finețe în evocarea celor considerați demn de un asemenea demers deopotrivă psihologic și hermeneutic (literar). 

FLACĂRA EPIGRAMEI

de Gabriela Genţiana GROZA

Gabriela Groza
caricatură de Virgil Tomuleț

Epigrama, specie a poeziei lirice, catren cu formă fixă și poantă la final, are suficient de mulți adepți pentru a fi băgată în seamă. Ceea ce am observat însă, de îndată ce ai pășit pe tărâmul epigramiștilor adunați laolaltă într-un cenaclu, cu greu te mai poți desprinde de grup. Rămâi ancorat alături de confrați cu dorința de a găsi poante care să te inspire în crearea unei epigrame, cu gândul de a atrage atenția asupra unor racile ale societății, defecte de comportare ale semenilor etc. Un rol important în rămânerea la suprafață în „oceanul” românesc al epigramiștilor îl au, în opinia mea, conducătorii cenaclurilor,

Și ne-am bucurat, așadar…

de Gențiana GROZA

Nadia Baciu Fărcaș, Teo și Gențiana Groza, Mircea Ioan Casimcea

Caravana Gaudeamus, care a poposit în centrul Cetății zilele acestea, a reușit să-i mobilizeze pe iubitorii cuvântului scris, cititori și scriitori deopotrivă, într-o frumoasă ambianță, printre cărțile dornice să fie cercetate, apreciate și cumpărate pentru rafturile bibliotecilor personale. Cartea mea recent ieșită de sub tipar, Aripi de fluturi, aștepta și ea modestă, să fie adoptată de cineva. Emoțiile mi-au trecut parțial când am văzut că s-au adunat prietenii și membrii familiei, deși, așa cum aveam să le spun oaspeților mei într-un catren, chiar la început: „Am venit c-o carte nouă / Și nu știu ce să mă fac / Mă-întreb ce vă pasă vouă / C-am eu fluturi în stomac?”… Dar cu un cronicar precum scriitorul Mircea Ioan Casimcea, lansarea cărții a avut succes.

GÂNDURI RAFINATE în noul volum de haiku ,,AROMA FLORILOR ÎN ZORI” al GABRIELEI GENŢIANA GROZA

Silvia Popescu, Dan Vatca, Gabriela Gențiana Groza, Teo Groza, Nadia Baciu Fărcaș, Mircea Ioan Casimcea

de Silvia POPESCU

BREF: A început să scrie haiku încă din 1994, când, la Palatul Copiilor din Cluj-Napoca, s-a înfiinţat acest cerc literar, constituit la început din cadre didactice şi condus de scriitorul Aurel Rău, care, fiind şi redactor şef al revistei „Steaua”a publicat creaţiile membrilor, printre care, bineînţeles, şi Gabriela Genţiana Groza.

Cititori ca niște flori

Nadia Baciu Fărcaş, Gabriela Genţiana Groza

de Gabriela Gențiana GROZA

Piersic în floare –
parfumul trupului tău
radiind pace

Tinerețea studențească, o etapă pitorească, face sufletul să crească și iubirea să-înflorească… Cine nu-și amintește cu drag de anii în care aveam în față toată viața și ne bucuram de deliciile vârstei celei mai frumoase, tinerețea? Gaudeamus igitur / Iuvenes dum sumus… (Să ne bucurăm, așadar, / Că încă suntem tineri…) Același cântec, devenit imn studențesc, ne anunță că: Vita nostra brevis est / Brevi finietur… (Viața noastră e scurtă / se va termina curând). Caravana Cărților a fost denumită inspirat „Gaudeamus”.

Genţigrame la raport

de Gabriela Genţiana GROZA

La cronica volumelor poetului şi epigramistului Gavril Moisa.
Materialul scris de Silvia Popescu se intitulează Aniversare la „Satiricon”: Gavril Moisa – 65. A fost publicat în cotidianul clujean „Făclia”, anul acesta, de Moş Nicolae.

Deveniri ale lui Gavril Moisa

După ce-a fost bebeluş,
Cu un căţeluş de pluş,
A ajuns artilerist
Cu grad de… epigramist!

Satiriconiștii la Gaudeamus

de Gabriela Gențiana GROZA

O zi frumoasă de Prier avea să mă surprindă nu atât cu seninul cerului și zâmbetul florilor, cât cu fețele radioase ale clujenilor. Fiindcă epigramiștii de la cenaclul Satiricon au reușit o performanță: nici un clujean nu avea să fie astăzi supărat! Se tot întreabă pesimiștii: / De ce clujeanu-i optimist? / Au grijă satiriconiștii / Să nu rămână vreunul trist!

„Genţigramele” Gabrielei Groza

de Silvia POPESCU

Gabriela Groza este o persoană publică deja binecunoscută iubitorilor de literatură.

Venită în Cenaclul epigramiştilor clujeni SATIRICON prin 1994-1995, deci cu mai bine de două decenii în urmă, Gabriela Groza, cu pseudonimul Genţiana, a reuşit să treacă de la lirismul poeziei (care se resimte şi în povestirile pentru copii), la catrenul cu poantă, care presupune o chintesenţă a gîndirii.

Spre deosebire de unii scriitori consacraţi, pentru care epigrama este o expresie „jucăuşă” a zilelor noastre (poetul Ion Mureşan) [dar ea vine de pe vremea lui Marţial, de vreo două mii de ani! Deci, nu este o creaţie a zilelor noastre!], pentru alţii, chiar academicieni, epigrama este „bulgărele de chihlimbar” sau, cum spunea un veritabil epigramist bucureştean, regretatul Valerian Lică, fostul redactor-şef al revistei „Epigrama”, editată de Uniune:

„Agora literară” – penultimul număr din anul 2015

de Angela-Monica JUCAN

Numărul 27 (an 8, septembrie 2015) al trimestrialului „Agora literară” editat de filiala Cluj a Ligii Scriitorilor din România, a ieşit de sub tipar cu un conţinut interesant şi variat ca tematică, genuri şi specii literare şi publicistice. În 32 de pagini plus copertele a doua şi a treia se concentrează un mare număr de texte (numai cele poetice sînt vreo 80, fără a număra şi epigramele).

O excepţională poezie – „Unora nu le place poezia” de Ion Cristofor – deschide revista şi apare împreună cu traducerea ei în catalană realizată de Pere Bessó. Marin Ifrim, deşi nu este de formaţie filologică, ştie la ce să se uite când citeşte o carte şi face o prezentare pertinentă, condensată, fără afirmaţii amabil-edulcorate, poeziei Lucreţiei Picui. Îl găsim şi pe altă pagină, cu un poem. Versuri sensibile prin simţământ şi cerebrale prin exprimare, pline de prestanţă şi toate (cinci) cu „ceva de spus” găsim sub semnătura lui Liviu Vişan. Mesaj cald conţin şi poeziile lui Emanoil Iuonaş – despre cărări divine printre aştri şi prin satul tradiţional românesc. Interesant şi sensibil este poemul în proză „Exerciţii de echilibru” al Mihaelei-Alexandra Raşcu. Nicolae Cabel dedică Poetului naţional un poem aforistic, apel la dreaptă cumpănă. Melania Rusu Caragioiu apare cu un sonet – „Seninul ochilor” – ţinut în bună parte în canoanele speciei (performanţă mai rară astăzi, când totul se liberalizează). Demnă de atenţie este poezia „Pantofii tăi” scrisă în notă umoristică de Iacob Voichiţoniu, poezie „drăguţă”, dar nu „simplă”.

TRĂIRI ȘI EMOȚII DIN LUMEA CONDEIERILOR

de Gabriela Gențiana GROZA

Nenumărate sunt preocupările semenilor noștri. În graba progresului care aduce satisfacții materiale, e posibil să observăm mai greu voluptatea cu care se avântă unii cu toată ființa lor în lumea fantastică a cuvintelor. Sunt aceia care pot fi considerați ca fiind „cetățeni ai orașului ideilor”, cum spunea într-un vers poetul grec Konstantinos Kavafis, în urmă cu mulți ani. Împătimiți de lectura revistelor literare și de volume mai vechi sau recent apărute, aceștia sunt cu atât mai interesanți, cu cât pătrund ei înșiși în miezul scrierilor confraților și creionează propriile trăiri și emoții, pe care le fac cunoscute cititorilor. Silvia Popescu, autoare a volumului File și suflete citite (1997-2010), de curând apărut la editura clujeană Napoca Star, reușește să aducă în fața cititorilor săi reflecțiile personale în texte pline de conținut, dintre care aș evidenția câteva: Octavian Goga și Ady Endre, Văcăreștii – o dinastie poetică, Dorina Stanca – scena și trecerea timpului. Volumul cuprinde o serie de prezentări ale epigramiștilor de ieri și de azi, realizate cu luciditate, folosind cu atenție scrierile lor, care îi recomandă ca fiind valoroși, și nu ține seama, de cele mai multe ori, de orgoliul tot mai evident din lumea epigramiștilor. Răsfoind filele volumului, am aflat numeroase epigrame savuroase actuale și azi, scrise în perioada propusă de Silvia Popescu în cartea sa. Iată câteva dintre acestea, compuse la vremea respectivă de colegii mei epigramiști:

Schelet național
Vine lumea să mă vadă,
Cornel Udrea m-a-ntrebat:
„De ce umbli-n Cluj pe stradă
Ne-ngropat?
Marian Popescu

Unui ajuns
Cu „puțintica lui răbdare”
Și o cocioabă-n Tirchilești,
În patru ani de guvernare
Făcu cinci vile-n București.
Gheorghe Penciu

Vlad Țepeș
Voievodul nu învie
Și îl înțeleg deplin,
Fiindcă la o Românie
Unul singur e puțin!
George Corbu

Homo sapiens
Omul, cu al său progres,
Efectiv, mă lasă stană:
Pune degetul mai des
Pe trăgaci decât pe rană!…
Efim Tarlapan

Hoție
Ministru, șuț, sau șef de firmă,
Manglesc în iureș infernal
Încât hoția se afirmă
C-ar fi un sport național!…
Dan Căpruciu