Simbolul Alfa – Aleea vie a copilăriei

22/12/2020

de Octavian LUPU

Disting aleile întortocheate ale copilăriei cum se întind la nesfârșit înaintea mea. Încerc să le găsesc rostul, dar nu reușesc. Este mai presus decât puterile mele să merg din nou pe aceste cărări ce m-au purtat departe de locul de origine. Este dificil să mă adun pentru a exprima coerent ceea ce simt. Sunt atât de multe cuvinte de spus și totuși, atât de puține. Cu toate acestea, îmi iau curaj și mă avânt înainte către un orizont pe care nu îl disting decât undeva, dincolo de o negură deasă.

Înaintez pe un drum neștiut. Nimic nu este clar înaintea mea. Viitorul se află într-o ceață profundă prin care nu se poate întrezări nimic. Dar eu înaintez, fără să gândesc prea mult asupra pașilor pe care-i fac. Și deodată, din negura amintirii, apar din nou cântece preferate, care reverberează puternic în mintea ta.

Și în ritmul lor, revăd Brașovul copilăriei mele strălucind prin timp și spațiu într-un nimb de lumină Citește restul acestei intrări »