Scrisoare pastorală. Foaie periodică gratuită a Parohiei Malovăţ – Mehedinţi. Anul XIV (2014), nr. 295 (1-15 februarie)

19/02/2015

foto_Delia Florea_

de pr. Al. STĂNCIULESCU-BÂRDA

Dragii mei enoriaşi!

Chipuri şi măşti. Se schimbă vremurile, se schimbă oamenii! Tot mai grea este viaţa, tot mai multe dezamăgirile! În jurul nostru observăm cu uşurinţă tot mai mulţi oameni care nu mai au nici un respect pentru cuvântul dat, pentru promisiunea făcută. Fiecare îşi urmăreşte interesele, cu isteţime diabolică, chiar dacă e nevoie pentru aceasta să recurgă la minciună, la jurăminte şi acte false, la violenţă sau chiar la crimă. Priveşti zi de zi la televizor şi te uimesc cazurile mai-marilor noştri, care se dovedesc a fi fost doar nişte escroci, nişte farsori, nişte bişniţari puşi pe căpătuială cu orice preţ, care au călcat în picioare interesele ţării în favoarea propriilor interese. E greu astăzi să construieşti un coteţ pentru un porc, ca om de rând, cu venituri rezultate din muncă cinstită; e greu să crezi că din câştigurile licite au construit unii palate, pe care ar fi invidioşi împăraţii din poveşti, că se plimbă cu maşini de un lux exorbitant, că îşi pot permite concedii în locuri exotice, la preţuri astronomice, că deţin sume ameţitoare. E dureros să vezi tot mai mulţi semeni de-ai noştri cotrobăind în tomberoanele de gunoi, ca să-şi găsească ceva de mâncare, în timp ce festivităţile, petrecerile, aniversările şi tot felul de chermeze ale mai-marilor zilei nu se mai sfârşesc.

Pe vremea romanilor, exista obiceiul ca, atunci când murea cineva, să i se facă o mască de ceară, care i se aşeza pe faţă. Masca era mulată pe faţă în aşa fel, încât imita întru totul faţa aflată dedesubt. Din cauza căldurii, faţa adevărată se deforma. Cu toate acestea, cei care veneau la priveghiu, la înmormântare, vedeau doar masca, cu imaginea frumoasă, normală, a feţei. Numai când venea câte un prieten apropiat sau câte o rudă cerea să-i vadă adevărata faţă, adică sine cera, fără ceară. De acolo a ajuns în limba română cuvântul „sincer”, adică fără falsitate, adevărat, curat. Citește restul acestei intrări »


Ecoul Luminii reflectate multicolor în oglindă

25/11/2013
Disting trăirile tale lăuntrice
Strălucind cu putere;
Observ toate aceste trăiri
Şi de aceea te iubesc mult.
Nu împiedica să se vadă
Trăirile tale adevărate,
Trăiri atât de frumoase
Asemenea curcubeului.
(Refrenul melodiei „True Colours” interpretate
de Cyndi Lauper şi Phil Collins)

de Octavian LUPU

Octavian LUPU - Ecoul Luminii Reflectate Multicolor in OglindaLumina se proiecta în raze distincte peste bănci în sala de clasă. Profesoara de limba engleză se pregătea să ne dea un extemporal neanunţat. Nu era vestea cea mai bună pe care o aştepta un student. Tensiunea aşteptării se profila ameninţător. Liniştea devenise adâncă. Se auzea tramvaiul cum trecea la câteva sute de metri distanţă. Podeaua scârţâia la cea mai mică atingere. Băncile de lemn păreau că trosnesc zgomotos. Aşteptam şi timpul trecea încet, încet, fără să se grăbească.

Mâinile îmi transpirau cu putere. Căldura năvălise cu putere în corpul meu. Colegul din dreapta se ştergea mereu cu o batistă mototolită. Mă enervau gesturile lui, dar îmi dădeam seama că simţea aceeaşi încordare ca mine. Citește restul acestei intrări »