Despre SINGURĂTATEA POETULUI, autor Gelu Dragoș

de prof. dr. Monica CÂNDEA

Singurătatea și singularitatea poetului printre cetățenii cu care este contemporan reprezintă o temă perenă a meditației lirice, așa cum se poate observa de-a lungul tuturor vârstelor culturii, de la antici la moderni. Suntem privilegiați atâta vreme cât poeții sunt printre noi, cât încă nu sunt izgoniți din cetate, cât încă ne mai salvează, prin gândul lor purificat, de la căderea în realitatea imundă.

Volumul Singurătatea poetului (Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021) este dedicat de autor atât familiei cât și comunității din care face parte. Gelu Dragoș oficiază în creația sa ritualul menit poeților dintotdeauna, acela de a mânui și de a mântui cuvintele, cum spunea Blaga, de a le aduce în starea de grație. În încercarea de a se autodefini, în relație cu universul în care trăiește, eul liric se sprijină fie de imaginea eterizată a iubitei, de proiecțiile imaginare

MOARA DE AUR

de Aurelia RÎNJEA

Cu mare emoție, Cititorule, intru în templul din cuvinte al volumului SINGURĂTATEA POETULUI, scris de GELU DRAGOȘ, apărut la Ed. Grinta, 2021, un dăruitor de cultură, care prin Moara sa literară hrănește sufletele atât de însetate ale românilor din întreaga lume.

Poezii din „sângele nostru”, cum însuși ne spune, în care încă de la început își exprimă neputința: „Nu ştiu decât o poartă prin care să te apropii / Nu ştiu decât o poartă prin care mai poţi trece / Ca vântul care suflă şi tremură, doar plopii, / Dincolo e poetul… nemuritor şi rece” (Nu știu), aducându-mi pe Eminescu spre cinstire în fața noastră sau pe Lucian Blaga: „Când poezia şi poetul devin o osie de lemn / în Lancrăm scutură cireşii, iar florile-şi usucă vlaga, / când eu mă trag cu el pe roată şi bate clopotul, e semn / că-mi va seca din ochi cerneala, la curtea dorului de Blaga” (Corăbii de cuvinte).

Într-o puternică conexiune cu natura, poetul

Gelu Dragoș sau singurătatea poetului de cursă lungă

de Al. Florin ŢENE
Preşedintele Naţional al Ligii Scriitorilor Români
Membru al Academiei Americano-Române de Artă şi Ştiinţă

De ani buni citesc blogul personal al dascălului Gelu Dragoș „Moara lui Gelu”, plăcându-mi relatările, imaginile și articolele pe care le publică. Și mai este o frântură de amintire. Din Mireșu Mare am avut o colegă, prin anii 1963, la Institutul Pedagogic de 3 ani din Baia Mare.

Dedicația cu care am primit acest volum mă onorează, fapt ce mă face să o reproduc: „20 septembrie 2021, Familiei de scriitori Al. Florin Țene și Titina Țene, cu mult drag și prețuire această carte de poezii! – Gelu Dragoș.”

Cartea editată în condiții grafice deosebite, intitulată „Singurătatea poetului”, apărută la Editura „Grinta”, Cluj-Napoca, 2021. Cu o prefață de Nicolae Goja și postfață semnată de Gabriel Cojocaru, cuprinde două cicluri de poeme și o paletă policromă cu opinii ale scriitorilor despre poezia lui Gelu Dragoș, semnate de:

GELU DRAGOȘ: SINGURĂTATEA POETULUI

(recenzie)
de Vasile BELE

 În zgomotul și nepăsarea noastră
tac cioburi de cuvinte traco-gete
din inima Cetății Sarmisegetuza
doar uneori într-un târziu
răzbește
câte un ecou:
Dromihete, Deceneu
Decebal și Burebista

 

Eu n-am trăit războiul cel mare
dar știu
că pe atunci
Istoria Română
mai mereu stătea cu sufletul la gură

 

Istorie înseamnă limba română
„dulce ca un fagure de miere”
dor, glie, demnitate, iubire
cinstire de eroi!

Poemul face parte din volumul Singurătatea poetului, este „dedicat Zilei Limbii Române*” și se numește Latinitate, (p. 34). (*31 august – Ziua Limbii Române)

Proaspăt ajuns de la lansarea acestui volum, mă grăbesc să vă dăruiesc câteva din emoțiile încă prezente și înveșnicite în inimă.