„ȘOCUL” sau „Casa misterioasă”

01/11/2019

de prof. dr. Cornelia PĂUN HEINZEL

(textul este din cartea „El cartero nunca más llama dos veces” o „Sueños… sueños… sueños” / „Poştaşul nu mai sună de două ori” sau „Visuri… visuri… visuri…”, de dr. Cornelia Păun Heinzel.)

Un şuierat prelung, sfâşietor, ca un bocet disperat pătrunde adânc în sufletele celor aflaţi pe aripile bulevardului din centrul Bucureştiului. Fiecare părticică a corpului  tresare. Fiori reci parcurg succesiv, fiecare centimetru al coloanei vertebrale. Dacă erai fericit, liniştit, visător, totul s-a spulberat într-o secundă… Este însă ceva obişnuit pentru locuitorii din apropierea arterelor principale ale Bucureştiului. La aproximativ cincisprezece minute te învăluie o astfel de explozie sonoră. O maşină de pompieri, o salvare sau o maşină a poliţiei… Intensitatea sunetului face să vibreze orice părticică a corpului omenesc. Poate datorită îmbinării incredibile a sunetelor dureroase, ascuţite, care te pătrund instantaneu sau a vaietului care te înfioră, prevestind ceva rău? Sunetele sunt mai  intense în puterea nopţii. Noaptea trece foarte rar câte-o maşină. Dar sigur câteva maşini cu şuieratul înfiorător te vor scoate brusc din dulcea împărăţie a visurilor, spre a te conduce în cea a coşmarurilor reale.  

Apelul telefonului mobil a părut extrem de armonios, deși era începutul unei întâmplări înfiorătoare și cât se poate de adevărată.

– Carmen, tu eşti? mă întrebă persoana cu mobilul.

– Da! răspunsei eu prompt .

– Sunt Isabela! Am găsit o casă de cumpărat! De fapt, un apartament într-o casă! grăi femeia. Citește restul acestei intrări »